Alina Gorghiu are ceva din liniștea Robotului voiajor. Politica e un loc de muncă – se duce unde o trimite partidul, unde poate să-și bage și ea pilele, e un cadru disciplinat, are un loc de muncă.
Am auzit-o acum, când a fugit Cherecheș, fix cu declarația unuia care nu duce acasă probleme de la muncă. Odihnită la minte, la trup, la idei: „Nu este primul și nici ultimul care crede că scapă de consecințele faptelor sale. Sunt absolut convinsă că își va ispăși pedeapsa în penitenciarele din România“. Un fel de: „Nu vă mai consumați atâta, dă-l dracu’ de condamnat, că până la urmă îl prindem noi… mă rog, alții, și poate ni-l și dau înapoi“.
Tipa asta chiar părea implicată cu ani în urmă, dădea aparența unor idei, se străduia să mimeze liberalism și reforme cel puțin în partid. Minciună. E un om politic fără partid sau idei, un funcționar politic, mai degrabă. Că e primar de comună ori europarlamentar, ea știe că viața e cum e, hai să nu ne consumăm, că face rău la pateu.
2.355 de vizualizări
Ma tem ca nu s-a schimbat prea mult. Diminutivul se asorta și atunci cu tonul peltic. Mari ziceri memorabile nu a emis niciodată. Adevărat, nici enormități precum colega de la cultură; se pare ca știe ce vârstă are. La comună cam greu, alegătorii sunt too close to comfort.