Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

O Justiție prea secretă pentru a mai fi Justiție

Zoom O Justiție prea secretă pentru a mai fi Justiție

„Principalele activități de cooperare s-au realizat pe relația cu Ministerul Public, MAI, SIE, MApN, SPP și Ministerul Justiției. Binomul instituțional Ministerul Public-SRI a funcționat și în 2013 la parametri optimi, fapt reflectat în dinamica rezultatelor atât din perspectiva cunoașterii, prevenirii și combaterii amenințărilor la adresa siguranței naționale, și din punctul de vedere al instrucției penale…” – Raportul de activitate al SRI pentru anul 2013.

De-a lungul ultimului an,

de când Dan Andronic a început să dea din casă, din casa lui Oprea, s-a discutat nesfârșit despre colaborarea dintre SRI și DNA, SRI și DIICOT, SRI și Parchetul General, SRI și Laura Codruța Kövesi. Încet-încet au ieșit la iveală informații despre protocoalele înțelepților urmăririi penale, despre biroul lui Coldea din DNA, despre rechizitoriile întocmite de către SRI și puse în brațele procurorilor, despre imixtiunea dincolo de limitele democratice a unui serviciu secret în înfătuirea actului de acuzare și, mult mai grav, a celui de justiție. În toată această perioadă s-a înființat o comisie parlamentară de anchetă care a pornit de la alegerile din 2009 și a ajuns, cumva, la colaborarea dintre procurori și securiști. Comisia de supraveghere a activității SRI a scormonit atât de adânc în câmpul tactic, încât a mai spălat din imaginea aia de acoperiți blajini pe care o lăsaseră membrii comisiei din legislaturile anterioare. Cumva-cumva s-a lucrat, dar exact pe linia aia inutilă a comisiilor parlamentare care nu au nici o putere.

Una dintre cele mai spumoase

informații ieșite la iveală anul trecut a fost că toate lucrările comisiei parlamentare de supraveghere a activității SRI erau înregistrate oficial și redate în stenograme de către angajați ai SRI, pentru că angajații Parlamentului care ar fi trebuit să facă asta nu aveau certificat ORNISS. Așa că orice se discuta în comisia aia, chiar dacă ar fi fost vorba despre martori care ar fi avut nevoie de anonimat și de imunitate în fața SRI (ipotetic), ajungea mai întâi la SRI în format audio și sub formă de stenogramă, și abia apoi la comisie. Și, culmea, veți vedea din povestea următoare, membrii comisiei nici măcar nu ar fi putut să verifice dacă stenogramele propriilor discuții sunt reale, pentru că, deși dețin certificate ORNISS, nu ar fi avut voie să verifice veridicitatea înregistrărilor și a redării acestora.

Un dosar penal din 2012,

2932/2/2012, însoțit de o încinsă corespondență între judecători, experți și procurori, dovedește că, în România colaborării plenare dintre SRI și organele de anchetă, Justiția, așa cum era ea văzută de către procurori, nu era nici pe departe o activitate transparentă.

În mod normal, un acuzat are dreptul să știe exact de ce este acuzat, care sunt probele și cum au fost ele obținute. Nu vorbim aici de filme americane, în care un proces poate fi pierdut foarte ușor de către procurori din cauza unui cât de mărunt viciu de procedură. Vorbim despre drepturi elementare ale omului, căruia, conform tuturor legilor unei democrații, trebuie să i se aducă la cunoștință toate etapele și elementele care au dus la acuzarea sa și aducerea în fața judecătorilor. Doar că România anilor 2012-2013 (și, de ce nu, și cea ulterioară) nu doar că este o țară, nu un studio de la Hollywood, dar este o țară în care cetățenii nu se bucură de dreptul de a afla dacă acuzarea lor s-a făcut cu respectarea legii.

În dosarul 2932/2/2012, apărarea

a cerut, iar Curtea de Apel București, Secția a II-a penală, a fost de acord, o expertiză tehnică a înregistrărilor aduse drept probă de către procurorii DNA. Expertiza, ce ar fi urmat să fie realizată de către experți ai INEC (Institutul Național de Expertize Criminalistice, din cadrul Ministerului Justiției), a fost refuzată de către DNA, printr-o adresă semnată de procurorii Doru Florin Țuluș și Ioniță Vasile, pe motiv că echipamentele folosite pentru interceptările telefonice și ambientale au fost clasificate de către SRI drept “secret de serviciu”, iar experții INEC nu au acces la secrete de serviciu dacă nu declasifică SRI echipamentele cu pricina, chiar dacă experții INEC ar avea certificat ORNISS.

Unul dintre ultimele acte oficiale

semnate de către Daniel Marius Morar în calitate de prim-adjunct (delegat) al procurorului general al României, în aprilie 2013, este un alt refuz adresat Curții de Apel București de a permite accesul experților INEC la echipamentele folosite de către DNA pentru realizarea interceptărilor în dosarul 2932/2/2012, pe motiv că infrastructura de interceptare a DNA este integrată cu aceea a altor instituții și nu sunt întrunite condițiile pentru declasificarea echipamentelor.

Or, conform legii și procedurilor,

pentru o expertiză criminalistică asupra unor interceptări trebuie ca expertul să aibă acces, neapărat, la următoarele: “Înregistrările de expertizat în original, identificate prin denumire, poziție pe suport etc., într-un mod fără echivoc; echipamentele tehnice cu care au fost realizate echipamentele de expertizat și accesoriile utilizate la realizarea înregistrărilor, cele necesare punerii în funcțiune, precum și manualele lor de utilizare și descrierea oricărei proceduri pe care au suportat-o înregistrările de la realizarea lor”.

Conform celor de la INEC, înregistrările și echipamentele folosite la realizarea acestora nu pot fi secrete și trebuie să le fie puse la dispoziție pentru efectuarea unei expertize criminalistice așa cum scrie la carte și, mai ales, la lege. Dar cei de la INEC nu-i cunoșteau pe oamenii DNA-ului și nici pe cei ai SRI. Aceștia, încurajați de protocoalele semnate sub oblăduirea fostului șef al CSAȚ, Traian Băsescu, i-au dat-o înainte de-a lungul dosarului, pretinzând că inclusiv hard-urile, memoriile interne și alte suporturi pe care s-ar fi putut afla înregistrările originale sunt secretizate, deci nu pot fi puse la dispoziția experților criminaliști.

Una peste alta,

din acest schimb de adrese reiese clar că în anul 2013, într-un dosar început pe vremea când șef la DNA era însuși Daniel Morar, experții criminaliști nu aveau voie să-și facă meseria, neavând acces nici la înregistrările originale și nici la aparatura folosită pentru realizarea acestor înregistrări. Pentru că nu voia SRi să ofere acest acces.

Credem că e destul de clar că, în lipsa înregistrărilor originale, nu se poate vorbi despre o expertiză tehnică reală asupra unor înregistrări și că, oriunde în lume, înregistrări neexpertizate tehnic de către experți autorizați (mai mult, aparținând unui institut din subordinea Ministerului Justiției) nu sunt probe credibile într-un proces.

Dar, dacă SRI nu vrea expertiză, expertiză nu se face, iar procesul merge mai departe. Sigur, mai există și procese, după ce Daniel Morar a schimbat barca și, ca judecător al CCR, a contribuit la tăierea atribuțiilor SRI, în care înregistrările făcute de SRI & DNA sunt dovedite ca fiind contrafăcute. Dar experții care au dovedit asta au avut acces atât la înregistrările originale, cât și la aparatură.

Poate asta e soluția: dacă vrem să aflăm ce abuzuri a mai săvârșit DNA cot la cot cu SRI, ar trebui ca doamna Kövesi să fie promovată judecător la CCR…

1 comentariu

  1. #1

    Parcă ziceau unii că nu există nici un binom. Nici nu știam că SRI a recunoscut existența binomului in propriul raport.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Vulpea cu clopoțel

    19 februarie 2019

    Cu tirbușonul în mînă, am încercat zilele trecute să extrag tîlcul unei întîmplări hazlii povestite de un amic proaspăt întors dintr-o excursie prin secuime. Cazați la cabana unui pădurar care, […]

  • Cam pioană

    19 februarie 2019

    Laura Codruța Kövesi doarme acum somnul neliniștit al urmăriților penal, învelită cu pătura otrăvită a prezumției de nevinovăție. Judecata publică a început să parcurgă etapele torturii, de astă dată cu […]

  • Asistații de la SRI

    19 februarie 2019

    Ovidiu Marincea este un fost lucrător din presă, la Realitatea TV, apărut de nicăieri ca jurnalist și dispărând apoi la fel de repede în negura care e foarte probabil să-l […]

  • În așteptarea atletului lui Dumnezeu

    12 februarie 2019

    A fost nevoie ca un parcagiu italian să se metamorfozeze în medic, pe pajiștea cu fătuci mioritice producătoare de silicon, pentru a vorbi de seninătatea criminală cu care am acceptat […]

  • Adevăratul nume al Laurei Codruța Kövesi

    12 februarie 2019

    Pentru o țară de mărime medie, îndepărtată și înapoiată, binecuvîntată de un dumnezeu amnezic, irigată de rîuri fără pești, locuită de oameni fără obraz, poluată de vorbe, ocolită de autostrăzi, […]

romania100