Biserica a fost, de cînd s-a zămislit democrația autohtonă peste triburile dîmbovițene, un fel de pușculiță în care politicienii și-au ținut și întreținut polițele de asigurare a accesului la funcții și resurse publice. A existat mereu o complicitate mai mult decît dubioasă și bolnavă între Biserică și politică. Tagma bărboșilor cu pelerină a funcționat precum un Glovo, gata oricînd să livreze voturi și funcții, în timp ce aleșii neamului plăteau la timp și cu suprapreț.
Numai că, iată, ceea ce părea o complicitate parazitară funcțională s-a dovedit a fi călcîiul lui Ahile pentru atîția și atîția analfabeți funcțional ce sperau să funcționeze în continuare în funcțiile publice. Biserica a trădat, dacă e să privești lucrurile din punctul de vedere al orbului care dă direcție politicii clasice. Zeci de jupîni în sutană au întors armele și s-au aruncat, cu discurs fățiș cu tot, în brațele unui guru cu pretenții mesianice. Iar chestia asta ar fi trebuit, cel puțin în teorie, să provoace o schismă a complicității. De ce să mai umpli pușculița popilor dacă ei își iau, de fapt și dovedit, azimutul de la marele urs răsăritean și nu de la bugetul public?
În Alba, cel mai mare și puternic fief al PNL, unde partidul Brătienilor, construit pe bazele FSN-ului transformat în PD, lua scoruri absolut amețitoare, Georgescu a cîștigat. Sub directiva clară și indiscutabilă a ramolitului Irineu, care pare să bea tot mai multă apă după Tomitanul. Slujbe și sfaturi, întruniri oficiale cu protipendada haosului suveranist pe la mănăstiri, lansări de carte și alte cele, toate ar fi trebuit să fie semnale clare că armele au fost întoarse de soldații în sutană. Treaba a fost atît de gravă încît, după dușul rece al votului direcționat spre patriotardul mesianic, clasica nomenclatură a boicotat pînă și slujbele de 1 Decembrie. Nici unul din numele mari ale politicii n-a mai vrut, pentru o vreme, să pupe poala popii.
N-a fost să fie schismă. Și nici măcar un divorț așteptat și natural. La cîteva luni distanță, cetele de politicieni atîrnă iar la butoniera înalților, sperând creștinește în iertarea păcatelor și în viața politică fără de moarte.
Nimeni nu discută astăzi despre mizeria absolută pe care mult iubita și stimata BOR a făcut-o cu ocazia alegerilor. Sîntem un stat laic? Mai sîntem? TikTok, ruși, bombardieri, golani și influencer–i… să-i cerceteze organele statului. Dar mai are oare statul român vreun organ dispus să cerceteze imixtiunea Bisericii în alegeri? E oare legal ca, într-un stat teoretic laic, Biserica – altfel, finanțată de la stat – să se ocupe cu propaganda? Că, mi-e clar, Biserica nu e și nu va fi în stare, din proprie inițiativă, să-și regăsească rolul și rostul într-o societate modernă.
Da’ ce ne facem cu profii’ din ,,invatamant/ educatie”? Ca-s implicati ,,pana-n gat” in croirea si instruirea ,,omului nou” dupa chipul si asemanarea celui care impune directia (conform manualelor ,,acceptate”, se intelege). Imi zicea un amic ca profesoara de lb. romana a baiatului lui de 1 Dec le-a prezentat la clasa o cuvantare ,,patriotica” din care a reiesit (subliniat, boldat) ca daca n-ar fi fost regina n-am fi vorbit acum romaneste, iar de Ziua Culturii a intrat in concediu medical pt. a nu fi nevoita sa zica una/ alta despre ,,evenimentul nefericit” (s-a intamplat doi ani la rand asa). Astfel, circ sa fie, c-avem destui ,,influnceri” sa-l intretina!
E singura biserica(asa) care se roaga pentru conducatorii tarii… Cum dracu sa te rogi pentru un necunoscut? Daca e omul lor cu mai multa ardoare se vor ruga ca poate ii miluieste dupa
Da, exploziv coctail…popor (în bună măsură) needucat și strașnic de mândru de interpretarea foarte particulară a ortodoxiei (Dumnezeu s-a născut român, grădina Maicii Domnului, indigenizarea de sfinți, iconofilia, supremația substratului păgân superstițios etc). O fi și istoria ”vrăjmașă” de vină, dar chiar nu pot să găsesc un exemplu de țară majoritar ortodoxă cu democrație stabilă și economie prosperă. Nu aș vrea să fiu în pielea Preafericitului, când o foarte consistentă parte a clerului e în tabăra cealaltă, în public sau pe rețele. De Mache, ce să mai zicem…e taliban, dar se aseamănă tare mult în gândire cu consoarta wellnessistă (pantalonii malefici etc).