O țară care nu luptă împotriva sărăciei, doar a săracilor

Săptămâna trecută a apărut pe Facebook pagina unui event de susținere a lui Victor Ponta, care tocmai demisionase. Evident că nu putea avea o soartă prietenoasă pe internet, locul unde Ponta umblă numai cu șapca trasă pe ochi și cu gulerul de la haină ridicat. Alura de impostor, modul stângaci de a se apăra cu glumițe stupide și figura de tocilar enervant i-au câștigat mulți dușmani. Și, apoi, mai e tot ce înseamnă PSD-ul. Event-ul de susținere a fost trollat masiv, numai că ținta glumelor nu mai era fostul premier – care, oricum, tocmai plecase – ci votantul mediu el PSD-ului. Pagina s-a umplut de comentarii voit agramate, care sugerau, deloc subtil, cam cât de prost trebuie să fii ca să-l susții pe Ponta.

Cam ăsta e genul de comportament al clasei mijlocii, al hipsterilor cu pretenții, care perpetuează sărăcia. O să spunem lucruri elementare. Agramatismul și analfabetismul funcțional reprezintă eșecurile unui sistem de învățământ, dar și al unuia de protecție socială. Românii cu patru clase din satele vasluiene n-au renunțat la școală pentru a le face corporatiștilor viața mai grea. Romii de care ne rușinăm pe străzile Parisului nu cerșesc ca să ne facă de râs. Pungile cu zahăr și făină care se împart în campania electorală își capătă importanța economică pe fondul unor lipsuri materiale greu de imaginat pentru hipsterii din agențiile de publicitate.

Philip Alston, raportorul ONU pe probleme de sărăcie extremă și drepturile omului, ne-a explicat săptămâna trecută cam unde ne aflăm. Pe scurt, România e în faza de negare, nu vrea să admită că are o problemă cu sărăcia, deși 40% din populație e expusă acestui risc. Iar dintre copii, 34% suferă de pe urma lipsurilor materiale grave. Partea bună e că, deși suntem săraci, nu banii sunt problema. Potrivit lui Alston, cauzele situației nasoale în care ne aflăm sunt mai degrabă politice:

”Dacă România nu îşi rezolvă problema sărăciei, poţi presupune că nu are bani. Dar banii sunt acolo. Faptul că nu se alocă bani pentru eradicarea sărăciei, deşi sunt colectate taxe la stat, reflectă de fapt o decizie politică. Banii există şi este şi mai important că există motive clare pentru care nu sunt disponibili şi mai mulţi bani. Mai multe guverne din România au făcut alegeri la nivel de politici publice pentru a îmbunătăţi traiul celor care erau deja într-o situaţie bună, nu pe al celor mai săraci”, a arătat raportorul, citat de Mediafax.

Pe scurt, România se confruntă și cu o lipsă cronică de empatie față de săraci. Clasa mijlocie e foarte preocupată să-i ignore pe săraci și să limiteze cercul celor care se bucură de politicile guvernului, dar se întoarce sistematic împotriva lor, atunci când săracii votează prost și dovedesc că n-au deloc cultură politică. În orice societate, clasa mijlocie e mult mai aptă să producă schimbarea. Faptul că hipsterii și corporatiștii îi ironizează pe votanții PSD-ului că nu știu să scrie (sau îi calomniază că nu știu să scrie), că sunt prea naivi, că se bucură pentru puțin, că sunt ușor de mituit în campaniile electorale, e, de fapt, eșecul unei societăți. E ca și cum un învățător i-ar face analfabeți pe elevii pe care n-a fost în stare să-i învețe alfabetul. Asta după ce, în 25 de ani, n-a trecut niciodată pe la școală.

128 de vizualizări