Într-o vineri de iunie 1980, oamenii din Wiley, Texas, un orășel cu două intersecții și vreo trei mii de locuitori, sînt șocați să afle că Betty, casnica pe care o știu de la biserică, a fost găsită ciopîrțită cu toporul în propria casă. Singurul martor al acestei atrocități, bebelușa luată în brațe din pătuț de vecinii alertați de soțul Allan plecat în delegație, îngrijorat că la telefonul de acasă nu răspunde nimeni, n-are cum da detalii despre ce s-a întîmplat și toată lumea se întreabă cine-ar fi fost în stare de o asemenea grozăvie. Tragedia asta a început însă cu mult înainte ca toporul mînjit de sînge lăsat lîngă cadavru să fie luat din magazia gospodăriei.
Candy are un soț plictisit, absent, permanent cu ochii în televizor și doi copii încă micuți. E o femeie tînără, șarmantă, activă în cercul ei social, care-și dorește foarte mult de la viață, fără să știe însă exact ce. Caută o schimbare, asta-i clar. Dornică de o aventură ca-n filme, vrăjită de atracția fructului interzis, face o obsesie nesănătoasă pentru bărbatul alteia, colegul de muncă al soțului ei, îl seduce și uite-așa se naște o relație extraconjugalăîn care cei doi trăiesc împreunăo viață paralelă, secretă nu numai față de partenerii lor, ci și față de bigota comunitate pentru care adulterul e un păcat capital.
Dar amorurile astea nu pot rămîne ascunse la nesfîrșit: femeile înșelate au un simț special care detectează potențialul pericol în care s-ar putea afla căsnicia lor. Betty, nevasta trădată în dragoste, o nevrotică în depresie, bipolară în anumite momente, nu suportă gîndul că Allan ar putea s-o trișeze și, înnebunită de gelozie, decide că e timpul să ia problema de coadă, în propriile mîini.
Confruntarea dintre Betty și Candy, prietenele de familie cu o relație fals cordială, culminează, deci, cu un atac în care bănuieli confirmate, tensiuni care s-au acumulat în timp, chestii reprimate ies brusc la suprafață – după atîta duplicitate, ego-ul se satură de ipocrizie, explodînd în ură – și are un deznodămînt grav: posibilul scandal sexual forfecat de bîrfa localnicilor e acum un omor dificil de catalogat. Analizînd din ambele perspective, victima, care a inițiat atacul, are argumente morale; ucigașa se află aparent în poziție de legitimă apărare. Dar, chiar nepremeditate, cele 41 de lovituri de topor sînt dificil de explicat. Ca și atitudinea criminalei de după momentul fatal, care frizează sociopatia, prin lipsa de remușcări. Sub hipnoză, se determină că a acționat exagerat, tulburată emoțional de o traumă din copilărie care a declanșat furia ucigătoare. Vinovată, nevinovată? Rămîne ca juriul să decidă și să-și asume verdictul, eronat sau nu.
Love & Death, acest Desperate Housewives cu casnice conformiste și de treabă, dar capabile să ucidă, privește evenimentele cam dezechilibrat, doar din tabăra avocaților apărării. Chiar dacă miniseria asta nu-i un demers jurnalistic, un documentar care să prezinte faptele așa cum au fost, e deranjant să vezi că realitatea a fost coafată pînă nu mai înțelegi care-i victima și care-i agresorul. Oricît de nuanțată ar fi situația, cineva trebuie să fie responsabil pentru moartea unui om. Și mai are o problemă Love & Death. De casting: e foarte greu de crezut că domnița atractivă și îngrijită cu potențial succes cam la orice bărbat s-ar putea îndrăgosti brusc de un individ anost, cu fața ciupită de o acnee netratată în adolescență, care arată de parcă tocmai a terminat de băut cisterna cu bere comandată astă-vară.
Love & Death, 2023, dramatizarea unor întîmplări reale, creat de David E. Kelley după o serie de articole din Texas Monthly și cartea Evidence of Love de Jim Atkinson și John Bloom, șapte episoade de 45-58 de minute, difuzat de HBO Max.
