Cînd Eddie, ofițer în Garda Dragonilor Coroanei britanice și noul duce de Halstead, moștenește proprietățile tatălui proaspăt decedat, află cu oarecare surprindere că, la pachet cu averea din testament, ăl bătrîn i-a lăsat, neoficial, și un parteneriat superprofitabil cu niște chiriași mai speciali ai fermei de produse lactate adiacente castelului, care îi aduce, lunar, o groază de bani. Din iarba crescută sub pajiștile domeniului, în buncărele gangsterilor londonezi exportatori de cînepă de cea mai bună calitate pe toată piața europeană.
Dacă nu era destul de înfipt în ilegalitate, Eddie e înșurubat și mai mult în lumea interlopă de imbecilul de frate mai mare, un luzăr cocainoman instabil emoțional care nu învață absolut nimic din greșelile făcute. După ce pierde la pariuri măsluite niște milioane de lire împrumutate de la un cămătar sinistru, iresponsabilul idiot nu numai că trebuie să i le ramburseze cu o dobîndă obscenă, dar e forțat să devină și vedeta unui video în care trebuie să danseze îmbrăcat în costum de cocoșel, ca o mascotă de petrecere pentru copii, un filmuleț umilitor nu atît pentru el, cît pentru tot arborele său genealogic dinspre craca pe care stă tot mai precar spre rădăcina aristocrației engleze. Dar, fiindcă nu-i prea iese performanța artistică în coregrafie, va compensa, cu niște praf pe nas și o pușcă de vînătoare în mîini, în pictură, adăugînd niște roșu-sînge și gri-creier pe tabloul superscump din sufragerie.
Aventurile astea bizare se întîmplă în pilotul primului serial marca Guy Ritchie, care, v-ați dat seama deja, spune povestea unei familii nobiliare rătăcite în lumea profesioniștilor drogurilor, jafului și crimei. În fiecare episod, Eddie are meci cu vreun șmecher dintr-un clan criminal, de la scoțieni și albanezi la columbieni și gipsies, dar totul se termină foarte norocos pentru băiatul bun încurcat între băieți răi care ar cam vrea să iasă din genul ăsta de afaceri. Preferabil, nu cu picioarele înainte.
Chiar dacă amintește nițel de stilul clasic al perioadei inițiale, The Gentlemen dezvoltă firele narative cam simplist și prea diluat pentru cartea de vizită și reputația omului care a imaginat Lock, Stock and Two Smoking Barrels și Snatch. Dintr-un Tarantino britanic al suspansului, creatorul unui haos de situații ușor ridicole cu umor englezesc și dialoguri vii, Ritchie s-a transformat într-un regizor care pare să-și fi pierdut nervul și zvîcul, apelînd la plagiat (printre personajele secundare avem o versiune a cleaner-ului din Pulp Fiction), rezolvări facile și acțiuni fără consecințe credibile. De exemplu, asiaticul prăjit grav, botanistul șef al grower-ilor subterani, care are atîta minte cît să se îndrăgostească de o momeală sexy, să piardă un transport de droguri și să răsufle secretele business-ului, reușește, incredibil, să rămînă în continuare pe post și în viață, cînd alți păcălici dintr-ăștia mureau în filmele sale chiar înainte să aibă vreo idee de ce. Bine, există aici o doză de autoironie, ca foști fani înțelegem asta, dar prea multe chestii nu-s OK în The Gentlemen ca să fie trecute cu vederea. Cea mai deranjantă a trecut inexplicabil de casting: Înălțimea Sa, frumușelul distribuit în rolul ducelui interlop, furnizorul unui joc actoricesc lemnos, fără nuanțe, traversează fiecare scenă cu un calm imperturbabil, indiferent la ce i se întîmplă, de parcă ar ști dinainte că totul se va aranja cumva în final. Ei, parcă: a citit scenariul.
The Gentlemen, 2024-, spin-off serializat al filmului omonim lansat în 2019, creat de Guy Ritchie, opt episoade de 41-67 de minute, difuzat de Netflix.
