Orice dezbatere politică sau de idei e acum foarte polarizată, aproape că se duce la cuțite. Exagerezi voit ce vrea să spună adversarul, ca să pară cât mai caricatural, în timp ce poziția ta gravitează undeva în zona moralității ireproșabile. Oamenii se urăsc tot mai mult din cauza ideilor pe care le au, a felului în care spun că stă situația. Și e paradoxal că se întâmplă asta, pentru că, mereu când timpul se așază peste aceste dispute, mereu când istoria le tranșează și lucrurile se mai calmează puțin, se dovedește că ambele tabere aveau dreptate.
Asta arată cumva cât de prost e omul, ca animal. Pe vremuri, o dispută de idei putea să țină câteva secole. Te nășteai cu niște convingeri și mureai cu ele, pentru că nu apărea nimic în timpul vieții care să arate în mod clar, pentru toată lumea, dacă ai sau nu dreptate. Acum nu mai e cazul. O dispută care agită întreaga societate se termină în doi-trei ani. Pentru că acum avem dispute de idei foarte specifice. Nu ne mai punem întrebări despre sexul îngerilor, ci dacă Băsescu este sau nu mafiot. Și e simplu de aflat, pentru că puterea lui e cu termen de valabilitate, iar când pleacă din funcție, nu mai este apărat de nimeni. Încă o dispută: a fost Băsescu turnător? Timpul a tranșat și problema asta. Și e clar acum că, în perioada cea mai fierbinte a disputelor pe marginea probității morale a lui Băsescu, ambele tabere aveau dreptate. Și cei care ziceau că pesediștii sunt hoți, și cei care trăgeau un semnal de alarmă în legătură cu impunitatea lui Băsescu și-a anturajului său.
Prin 2016, ai fi zis că ne-am învățat minte, că nu e cazul să mai vedem lucrurile-n alb și negru. Doar că un an mai târziu am luat-o de la capăt. De data asta, taberele care se confruntau erau următoarele: Dragnea și alaiul lui de hoți și de circari stăteau față-n față cu securiștii care voiau să acapareze partidele și să șteargă cu buretele orice urmă de influență a mecanismelor democratice. Timp de doi ani de zile, polarizarea a fost extremă. Ambele tabere au strigat cele mai naive lozinci auzite vreodată, pentru ca, atunci când timpul s-a așezat și peste războiul ăsta politic, să ne dăm seama că fiecare avea partea ei de dreptate. Dragnea merita să ajungă la pușcărie, dar statul paralel era mai mult decât o simplă teorie a conspirației.
Acum avem impresia că suntem mai înțelepți, dar probabil că ne găsim în miezul unui nou moment de orbire, de care-o să ne dăm seama atunci când istoria o să se mai calmeze puțin.
