Off-shore, stăpânul ghiulurilor

Deși Legea Off-shore se află în Parlament de anul trecut, deși ea a fost votată de Senat, în prima formă, în februarie anul acesta, încă nu se discută suficient despre prevederile acestei legi, despre ce vrem să dăm și pe cât, despre cum vrem să dăm și de ce.

Vorbim despre rezerve de resurse în valoare necunoscută, încă, deși legile României impun companiilor care efectuează explorări să declare orice resurse găsite și să pună la dispoziția autorităților toate, dar absolut toate datele strânse și hărțile geologice realizate.

Vorbim despre negocieri purtate în secret de către politicieni, despre discuții care au loc atât la Cotroceni, cât și la Palatul Parlamentului, despre prevederi legale pe care nici un politician nu le explică în amănunt, despre previziuni financiare inexacte, bazate pe nimic.

Legea Off-shore este doar

un instrument de negociere între partide românești și parteneri externi influențați de companii, Legea Off-shore este considerată prea complicată pentru a fi expusă ochilor plebei, Legea Off-shore nu este înțeleasă nici măcar de către cei care au votat-o. Iar dacă ei nu înțeleg nici ce și nici de ce au votat, de ce credeți că ar găsi timp ca să ne explice și nouă?

USR s-a scos elegant, declarând că nu votează, că votează împotrivă sau că vrea mai mult. Ce? Nu știe, pentru că nu are date, dar nu votează, deci este absolvit de orice vină. PNL a avut atitudini oscilante, semn că Orban și sfătuitorii săi economici apropiați habar n-au ce tip de vot să impună. ALDE s-a ofuscat, finalmente, la varianta repropusă de către PSD în Camera Deputaților, pentru că afecta interesele unor sponsori mai vechi ai vârfurilor partidului. PSD însuși votează când cu concesionarii, cu Tudose sau Grindeanu, promotori ai unei variante a legii favorabile marilor companii, când cu variantele propuse de Dragnea în baza nu se știe căror studii și calcule.

În sfârșit, când părea că însăși

marea coaliție de guvernare PSD-ALDE se va rupe din cauza Legii Off-shore, când ALDE îl scosese la luptă chiar și pe Gerea, promotorul brânzeturilor românești infestate cu E-Coli, țambalul a primit o binemeritată batistă, înspre amuțire. Legea se va vota, se pare, ori săptămâna aceasta, ori săptămâna viitoare, fără ca noi, alegătorii și proprietarii resurselor respective, să știm, de fapt, ce vindem și pe câți arginți.

Care ar fi, de fapt,

miza acestei legi? Păi, în primul rând, statul român ar avea o ultimă șansă să nu-și mai dea pe gratis resursele petroliere din zona off-shore. Această lege, care presupune un pachet complex de măsuri care să poată face posibile exploatarea, transportarea și comercializarea gazelor și a țițeiului din Marea Neagră, ar putea fixa niște beneficii financiare mai mari decât cele pe care le are România din exploatarea de către alții a resurselor aflate pe teritoriul non-marin al țării. Aceste resurse petroliere au fost cedate pe nimic în momentul în care se pregătea privatizarea Petrom. Atunci au fost înghețate redevențele, de nu mai pot fi mărite nici cele ale exploatatorilor din off-shore, atunci au fost bătute în cuie unele coduri fiscale care ne fac, din proprietari de resurse petroliere, cerșetori pe lângă firmele care exploatează resursele, atârnători care se roagă, an de an, ca onor companiile să nu-și externalizeze prea tare profiturile, ca să câștigăm și noi niște firfirei.

Așadar, prin această lege, ar fi de așteptat ca vânzarea pe nimic a resurselor petroliere ale țării să fie stopată și ca măcar de pe urma gazului și a petrolului din Marea Neagră să ne alegem și noi cu altceva decât dispreț.

Pe lângă bani, însă,

legea mai are și alte aspecte importante. Unul ar fi derogările de la respectarea legilor pe care noi, populimea, trebuie să le respectăm. Uitați aici un exemplu din ultima variantă votată de Senatul lui Tăriceanu, după ce legea a fost reexaminată ca urmare a retrimiterii în Parlament de către Iohannis: “Art.7. – (1) Lucrările subterane, lucrările aferente organizării executării lucrărilor de construcții și lucrările de construcții cu caracter provizoriu, până la terminalele de coastă, se realizează fără elaborarea, avizarea și aprobarea, în prealabil, a oricăror documentații de amenajare a teritoriului și/sau documentații de urbanism, inclusiv în absența planului urbanistic general. Interdicțiile și restricțiile legale, din documentațiile de urbanism și de amenajare a teritoriului, din planurile de management și/sau din planul de gospodărire integrată a zonei costiere nu sunt aplicabile”.

Pur și simplu, dar pur și foarte simplu, România, prin senatorii săi, renunță la niște chestii prevăzute de legile țării pentru a netezi drumul unor investitori. România nu a putut face asta, nici prin senatori și nici prin deputați, pentru a-și putea construi autostrăzile, dar, iată, o face pentru construcțiile concesionarilor de perimetre petrolifere din Marea Neagră. De ce nu spuneți așa, mă? Declaram că există gaze și petrol între Iași și Târgu Mureș, București și Nădlac, Sibiu și Pitești etc., iar acum aveam autostrăzi, că nu ne mai blocam în birocrație!

Dacă ai terenuri pe sub care trece

vreo conductă ce duce înspre mări și zări gazele și petrolul din Marea Neagră, te-ai scos! Nu, nu primești ceva în schimb, căci Legea Off-shore, prin articolul 10 (așa cum a fost votat de Senat) le dă operatorilor off-shore dreptul de a trece pe terenul tău când vor și când nu vrei, fără a-ți da explicații. Da, ar trebui să plătească ceva despăgubiri, dar nu e ca și cum terenul ar fi expropriat. Nici măcar nu au nevoie de un acord prealabil al proprietarului terenului. Cică se înțeleg ei după ce i-ai distrus omului proprietatea, în condițiile legii.

Sunt multe, foarte multe chestii

în neregulă în Legea Off-shore. Dar cu un Parlament ca ăsta și cu o societate civilă complet dezinteresată de subiect, ne vom da seama prea târziu de ele. În definitiv, de ce am ieși în stradă ca să ne apărăm viitorul? Ieșitul în stradă e pentru prezent cel mult, dar mai ales pentru trecut.