Omul și libertatea lui

Sîmbătă după-masă, „căldură mare, monșer“, cum ar zice un mare prozator care apare și pe bani. Pe Calea Victoriei, blocată pentru mașini, se revarsă în toate direcțiile un tsunami de oameni pe jos, cu bicicleta sau trotineta. Se vorbește tare, se rîde, se mănîncă gelatto tradițională ca pe vremea dacilor. În maldărul de lume, un biciclist și un trotinetist se ciocnesc frontal. Lumea se oprește. Se înjură. Se cheamă Salvarea. Doi jandarmi plictisiți se interesează de incident, apoi li se suflă prin cască să-și pune măștile, că poate le face cineva poză. Trotinetistul e om frumos, se scuză, a vrut să evite un canal deschis. Și biciclistul se scuză, și el e om frumos, dar acum e un om frumos cu o fractură. Ca să remedieze problema, organele înconjoară gura de canal cu saci de gunoi de pe trotuar. Biciclistul pleacă cu ambulanța. Trotinetistul pleacă cu Dumnezeu. O doamnă se retrage spre Amzei, comentînd: „V-a luat Dumnezeu mintea de la atîta libertate. Păi, se mai lovea băiatul ăla dacă nu era închisă Victoriei?“.