Am arătat unui june de şaişpe ani, fiul unor amici, discuri vinyl din colecţia mea; crescut cu mp3-uri, le-a privit mirat şi cu dispreţ, habar n-avea ce sînt.
Priviri asemănătoare am surprins într-un mini-market, la nişte elevi veniţi în pauză după chips-uri şi cola: tocmai se aduseseră, în premieră, pet-uri returnabile de sifon avînd cap clasic cu manetă. Crescuţi cu băuturi la doză, nu ştiau ce-s şi cum funcţionează; s-au prins cînd unul a apăsat maneta şi a ţîşnit la zece metri, aşa că fiecare şi-a cumpărat cîte un sifon. Am înţeles din ce vorbeau că nu de sete, ci ca să se răzbune pe colegul nespălat Remus Grasu’. Acum, Remus sigur e curat, poate chiar înecat.
Publicat în Cațavencii, nr 42, 24-30 octombrie 2012
