Ori la Decebal, ori la spital: apă, energie, cal

Tanti Nușa este o mică întreprinzătoare. A început în 1990, vânzând rulmenți de Brașov la Istanbul, iar cu banii făcuți la turci și-a cumpărat un dozator de sucuri, cu care a făcut biznis în piață, la Obor. Între timp au crescut supermarket-uri, mega-mall-uri, lanțuri americane de fast-food, s-a întors Regele în țară, a murit Regele. Tanti Nușa a supraviețuit în economia de piață cu credință și atașament față de valorile naționale, tradiționale, iar acest lucru nu ar fi fost posibil fără butic. Da, tanti Nușa, din banii strânși cu dozatorul, și-a făcut butic la parterul blocului în care locuiesc. Butic de cartier, cu acces din trotuar, pe scări metalice, drept în sufragerie. NUȘA SRL.

Știu că buticul de bloc o să vi se pară anacronic în vremurile pe care le trăim. Dar gândiți-vă că nu veți găsi la nici o multinațională, pe rafturile cu chips-uri și pufuleți, o icoană cu Maica Domnului. Și nici o cruce cu tricolor tronând deasupra vitrinei frigorifice cu bere sau o poză decolorată cu Sfinxul din Bucegi, atașată certificatului de înmatriculare a firmei, lângă casa de marcat. Într-o lume invadată de coduri de bare, corporatism, AI și tehnologie cu nanocipuri, genul ăsta de butic este uman pentru că numai aici se dau pe caiet bere la PET și țigări vecinilor restanțieri la întreținere. Fostă lucrătoare la IMGB, tanti Nușa a avut fantezii sentimentale cu Ceaușescu în fază defunctă, un menaj virtual în trei cu Roman și Iliescu, apoi o dragoste neîmpărtășită cu Vadim, care oricum a murit și ăla. Rămasă singură, a început să urască. Mai întâi pe Constantinescu, apoi pe Iohannis, pe haștagiști, pe useriști și sorosiști, pe toate slugile americanilor și bruxelejilor. Asta până într-o zi de decembrie, anul trecut, când în sufletul ei îmbătrânit, de proletară prinsă în vârtejul comerțului cu amănuntul, s-a aprins torța unei mari iubiri.

Google Play Store, infiltrat în androidul ei, i-a adus în viață TikTok, și odată cu TikTok-ul a intrat în butic Călin Georgescu. L-a găsit într-o dimineață pândind spectral peste pâini, pungi cu cafea și griș. Rămăsese acolo, probabil de cu o seară înainte, când tanti Nușa a închis buticul și a rămas până târziu în spatele tejghelei, uitându-se la avalanșa de clipuri cu Georgescu, cu cai, energie, Dumnezeu și cu apă. Atunci a simțit ceva ca la 18 ani, o iubire la prima vedere, mistuitoare, cum numai unei prelucrătoare prin așchiere, fostă maistru, actualmente fată bătrână, i se poate întâmpla. Acesta este motivul pentru care nu a surprins-o apariția spectrului lui Georgescu, pe care a interpretat-o ca pe o trezire în conștiință, tocmai ea, o ortodoxă agnostică. Așa a aflat că prietenii de pe TikTok, doctorul de la 8, nea Haralambie – instalatorul de la parter –, colonelul de la scara cealaltă și toată familia vorbitoare de limbă rusă de la 3, venită în chirie cu cățel și purcel de la Chișinău, sunt și ei vizitați de spectrul cu față angelică, promițând un canal care să unească Marea Neagră cu China, pentru măreția lui Zamolxe, Zelea Codreanu, Mihai Eminescu și a mareșalului Antonescu. Spectrul lui Georgescu îi apare astfel când unuia în oglindă, la spălatul pe dinți, când altuia în dulap, în iureșul căutării ultimei perechi de chiloți curați, cu raționalizarea accesului la mașina de spălat, pentru a nu depăși plafonul cu kilowați subvenționați. Un lucru este clar: de fiecare dată când se înfiripă această prezență hipnotizant de angelică, viețile oamenilor sunt tulburate în unire, de la parter la ultimul etaj.

Când buticul are lumina stinsă, cu toate că ar trebui să fie deschis, înseamnă că Tanti Nușa este la protest împreună cu doctorul de la 8, Haralambie, colonelul de la scara cealaltă și alți români patrioți furioși din bloc. Furia lor este cu atât mai mare cu cât fracturile semantice din capacitatea lor cognitivă devin mai profunde. Este un sindrom posttraumatic al celor care au urât zeci de ani americanii și acum li se spune abrupt că sunt apărați de Trump, al acelor suverani absoluți care constată că – în climaxul patriotismului lor – au devenit mai dependenți de Washington și Moscova decât aurolacii de pungă. Dacă pui în aceeași oală icoana, o mână de steag tricolor, trei bucăți de lup dacic și o fâșie-două din cușma lui Tarabostes, plus un praf de cruce ortodoxă, niscaiva cozi de șopârlă pictate cu steagul Rusiei și al Americii, două linguri din cuvântările lui Ion Antonescu și un portret al lui Călin Georgescu (după gust), iese o fiertură care dă sminteală consumatorilor. Așa se explică de ce Tanti Nușa ținea în mâini o icoană la mitingul suveraniștilor din Piața Universității, spunând „Tatăl nostru“ împreună cu instalatorul Haralambie, care flutura steagul tricolor, cățărat voinicește pe crucea de piatră a Eroilor căzuți la Revoluție. În această formulă, bigotismul și blasfemia se contopesc organic, cu antiteza pe antiteză călcând, așa cum o fac doar extrema-dreapta și extrema-stânga atunci când se încaieră pe populism.

Nu ar trebui să ne mire apariția la mișcările de susținere pentru Călin Georgescu a protestatarilor costumați în Gerula și în Billy the Kid, cu steaguri tricolore, americane și rusești. Cowboy și daci, yankei și celoveci au ajuns astăzi să aibă dușmani comuni: Soros și Ursula. Iată-ne în situația în care liderul mesianic, care acum două luni nu stătea în genunchi și cerea ușcheala din țară a americanilor de la Deveselu și Kogălniceanu, își depunea ieri din nou candidatura la președinție, declarând că se aliniază cu administrația Trump-Vance. Să treci de la Decebal la Elon Musk, plecând de la vlahii din Valahala și ajungând la Cybertruck-ul de la Tesla, înseamnă pentru mulți un șoc cultural atât de puternic, încât apar disfuncții neuronale ireversibile. Bref, tanti Nușa, acum 34 de ani, aplauda minerii umezită în chiloți și credea că în Piața Universității erau arme și legionari plătiți de americani cu sute de dolari. Astăzi iubește un lider care face elogiul legionarilor și empatizează cu un Prigojin mioritic, bașca arsenalul militar din casa acestuia și milioanele de dolari ascunse sub podea. Fără îndoială că tanti Nușa ar fi aplaudat și mercenarii lui Potra în Piața Universității, cu același freamăt ovarian al tinereții, stârnit de mirosul transpirației acre de mascul în uniformă. Dar nu a mai fost să fie.

În dimineața asta, buticul din blocul meu este închis. Tanti Nușa e la spital cu un AVC făcut aseară la breaking news, în fața televizorului. Iubea atât de tare democrația fără partide și unirea poporului în conștiință, încât invalidarea candidaturii celui care îi apărea în gând și îi vorbea șoptit dintre rafturile buticului o lasă fără președinte, deci fără sensul vieții. Începând de astăzi, blocul și lumea nu vor mai fi la fel fără tanti Nușa, iar umbra lui Soros si praful se vor așterne peste marfa din butic, peste caiet, peste tricolorul cu care acoperea ea grijulie sacul cu mâncare uscată, de câine, vrac.

Cu puțin timp în urmă m-am întâlnit în lift cu doctorul de la 8, care mi-a spus că nu trebuie să ne pierdem speranța, asigurându-mă că va veni Musk zilele astea la București pentru a pedepsi slugile globaliste ale Bruxelles-ului, iar Statul va deschide o băcănie, ca în vremurile mișto, la tanti Nușa. Acum pe bune, ce blestem bipolar pe noi, poporul ăsta patriot și suveranist, atât de încercat, să-i așteptăm mereu pe americani să vină, ba să ne scape de ruși, ba să ne dea iar la ruși… Nimic nu se pierde, totul se transformă.

2.985 de vizualizări