Pactul Ribbentrump-Moloputinov. Despre cum a trecut geopolitica de la „anglo-americani“ la „ruso-americani“

Lumea fierbe după ce a aflat planul secret dintre Trump și Putin în 28 de puncte din care se constată că i se oferă totul lui Putin și nimic Ucrainei, un plan în care exonerarea criminalilor de război din acest conflict este cu siguranță cea mai odioasă prevedere. Evident că Putin e cel vizat direct de această grațiere, dar nu este exclus ca acest precedent să-l aibă în vedere și pe Netanyahu, ceea ce explică de ce sunt mulți cei care fac și paralela dintre planul de pace Trump-Putin și planul de pace pentru Gaza. Și să nu uităm: cu pacea în Gaza și în Ucraina la pachet, Donald se poate gândi că mai este un Premiu Nobel care se acordă și la anul. Nu? Presa mondială s-a aruncat în iureșul supozițiilor care pendulează de la dezincriminarea lui Trump, gen că la Casa Albă și în Pentagon se află o grupare pro-rusă care a bătut palma cu Moscova pe la spatele lui Trump, de aici și incoerența politicilor jupânului de la Casa Albă, și până la ideea că Trump este șantajat de ruși. Trebuie să o spunem și pe asta, că sunt zvonuri ce ne trimit în 1987, conform cărora Trump a ajuns la Moscova și i s-au servit atunci niște prospături blonde irezistibile care nu păreau minore, dar erau, iar asta nu a scăpat camerelor ascunse ale KGB-ului. Făcînd conexiunea cu scandalul declasificării dosarului Epstein, putem înțelege că o astfel de știre scursă prin presa internațională ar arunca în aer situația politică din Statele Unite, ar putea duce la pierderea mandatului, MAGA ar pune mâna pe arme și s-ar ajunge la un nou Război de Secesiune.

Mai sunt și partizani ai ideii că Trump nu mai este în deplinătatea funcțiilor mentale, teoria bazându-se pe haosul deciziilor, mai ales în politica externă. Abordarea cu pricina se bazează și pe interpretarea comportamentului bizar al liderilor europeni ajunși la Casa Albă în prezența lui Trump, ca și cum ar fi în vizită la un pacient dintr-un salon de psihiatrie care se crede Napoleon și nu vor să-l supere. Nu în ultimul rând, mai este un aspect pe care comentatorii nu l-au trecut cu vederea, și anume că negociatorul american al acestui plan secret este Witkoff, cel care arată o admirație profundă pentru Putin și, după unele surse, se pare că are rădăcini rusești. Iar acest lucru ar putea să spună multe. Și dacă totuși Trump a lansat planul secret pentru a-i forța pe europeni să ia atitudine, să-l schimbe, rușii să nu-l accepte, războiul să continue, băieții răi să fie Zelenski și liderii europeni, Trump să oprească ajutorul militar și să se aleagă praful? OK, ar mai fi și analizele pozitive, că totul este o cacealma, că Trump va ataca Venezuela și va pune mâna pe petrol, va da o lovitură grea Rusiei și, uite așa, Putin va fi terminat.

Ceea ce se întâmplă însă acum, dincolo de tot acest vacarm mediatic, este de domeniul distopiei cognitive. Cum să impui sancțiuni Rusiei cu ultimatum pentru aplicare 21 noiembrie și prelungire până pe 13 decembrie, când rafinăriile și punctele de vânzare a carburanților Lukoil ar trebui închise, iar planul de pace, care, între noi fie vorba, sună mai mult a dictat, să fie cu dată-limită 27 noiembrie? Dacă vrei să-l bagi pe Putin din nou în G8, să-l grațiezi și să recunoști rapturile teritoriale ale Rusiei începând cu 27 noiembrie, pentru ce mai închizi Lukoil pe 13 decembrie? Doar ca să arăți lumii că băieți apropiați Rusiei, ca Orbán, au tratament preferențial și sunt exceptați, iar ceilalți să se descurce cum pot, gen Bulgaria și România? Decât să te ia capul cu tot acest haos marca Donald Trump, mai bine ai curajul să privești realitatea de la Casa Albă în ochi. Și pentru asta vă propun un filmuleț: Zelenski tăvălit la Casa Albă, apoi covorul roșu din Alaska pus pentru Putin. Urmează retragerea simbolică a 600 de militari americani din România, sancțiune cu Rosneft (Lukoil) pentru a distrage atenția, planul pentru capitularea Ucrainei, care prevede inclusiv retragerea US Air Force din Polonia, la puțin timp după ce președintele polonez a primit asigurări la Casa Albă că nu pleacă nici măcar un bocanc de american din Polonia. Toate secvențele acestui film demonstrează aderarea totală a administrației Trump la cauza rusă și cine nu vrea să vadă asta e ori fraier, ori ticălos. Filmulețul s-ar termina cu iminenta demisie a generalului-locotenent Kelogg, responsabil pentru relația cu Ucraina, generalul fiind recunoscut ca un profesionist care vede Rusia ca stat agresor. Și mai este un aspect interesant: în toată această perioadă agitată, SUA nu au instalat un ambasador în România, țara aflată cel mai aproape de front, luminată frecvent de exploziile dronelor de peste Dunăre. Mai vreți?

Bănuiesc că vă mai aduceți aminte de J.D. Vance, de spumele lui la adresa României pentru că a fost blocat accesul la putere al unui pro-rus și la adresa Germaniei pentru că îi hingherea pe neo-naziștii de la AfD. Ei bine, conducerea AfD tocmai ce a avut o vizită de prietenie la Kremlin pentru a-i lumina pe cei care nu mai înțelegeau nimic din geopolitica noii Americi din era Trump. Cea mai clară viziune o are în aceste vremuri tulburi nu un politician, nu un militar, ci un CEO, șeful Airbus, René Obermann, care atrage atenția asupra asimetriei nucleare a Europei vs. Rusia în condițiile în care nu mai poți avea încredere că administrația Trump mai este dispusă să folosească arsenalul nuclear staționat în Italia și Germania pentru a-l descuraja pe curajosul său prieten Putin. Cele peste 500 de focoase nucleare pe care rușii le au în Kaliningrad și în Belarus sunt partea mai puțin văzută a acestui plan de pace care trebuie livrat musai până pe 27 noiembrie, când curcanul ucrainean ar trebui să ajungă în cuptorul de la Kremlin de Ziua Recunoștinței pe rit american. Nu vă faceți iluzii. Putin este în pace precum vampirul în fața răsăritului de soare, mai ales că, fără Washington în cale, Parisul pare mai aproape ca niciodată.