Se știe că, mai nou, primăriile nu mai beneficiază de aportul, altfel substanțial, al banilor veniți din ridicări de mașini. Și la Cluj e la fel, dar în Ardeal se mai și gândește. Se mai găsesc soluții. Când nu mai poți ridica mașini, ridici ce găsești. De exemplu, scoți mașinile de tractări, le bagi în Primărie și ridici de acolo patru milioane de euro, că ai de unde. Iei banii și ridici cu ei un parking auto. Unde îl ridici e foarte puțin important, dar în dulcele stil clasic e bine să îl ridici într-un loc cu istorie. De exemplu, lângă un parking privat care a dat deja faliment de două ori. Ar fi fost trei, dar nici judecătorii nu se pot mișca atât de repede încât să facă față mișcărilor alerte de pe piață.
În Cluj-Napoca sunt două nevoi veșnice: nevoia de oxigen și nevoia de locuri de parcare. Și câteodată ai prefera să te sufoci decât să mai faci încă zece ture pe lângă Piața Unirii în căutarea unui loc în care să lași mașina fără a fi amendat. Și cum Primăria, prin definiție, vine în clasica întâmpinare a nevoilor cetățeanului, și municipalitatea clujeană s-a gândit să mai pună de un parking. Idee perfectă dacă acest parking nu ar urma să răsară tocmai lângă un altul privat, falimentar deja de două ori.
Partea bună a investiției pe bani publici o explică tocmai Primăria: spre deosebire de privați, care joacă pe piață cu banii din sertarul lor, pentru municipalitate „rentabilizarea nu este un criteriu în promovarea unei investiții publice”. Altfel spus, nu contează ce se face cu patru milioane de euro atâta timp cât la final se poate tăia panglica pentru ceva numit „Parking auto suprateran realizat prin bunăvoința Primăriei Municipiului Cluj-Napoca”.
Pentru că aici e frumusețea. Dacă nu urmărești profitul e imposibil să dai faliment. Faci să fie făcut și, mai apoi, bifat pentru alegerile următoare. Aaaa, că în centru tot nu poți arunca o hârtie pe jos pentru că ar cădea pe parbrizul unei mașini… asta e. Locuri de parcare sunt. E drept, acolo unde nu există locuitori, dar a murit cineva pentru că a parcat la cinci kilometri de locul unde voia să ajungă?
