Parchetele face ordine în PSD

Atunci când a ajuns președinte al PSD, Marcel Ciolacu era aproape un necunoscut marelui public, fiind discret chiar și în propriul partid. Un băiat din Buzău nu foarte vizibil, care nu s-a remarcat prin nimic și pentru care presa căuta disperată imagini de arhivă ca să-i anunțe victoria în alegerile interne. N-a găsit. Președinția PSD a venit, în cazul lui Ciolacu, și cu multe datorii la câțiva oameni, fără de care devenirea lui n-ar fi fost posibilă. Vătafi locali care chiar se credeau baroni, marchizi, regi inatacabili ai feudelor lor județene.

Cu răbdarea omului care a înșirat, o viață întreagă, covrigi pe sârmă, ca să-i vândă la marginea drumului național, Marcel Ciolacu a început să-și curețe spațiul vital. Din poza istorică realizată în 2020, în care la Ciolacu, președinte interimar al PSD, se uitau de sus, cu aer de proprietari, câțiva grei ai partidului, au început să dispară figuri importante, încet-încet.

Oprișan a pierdut alegerile din Vrancea și, cu celeritate, i s-a luat șefia organizației județene și i s-au confiscat toate butoanele și toate sforile pe care le folosise o viață întreagă. Dar măcar a rămas liber.

Libertate de care Arsene și Buzatu, alte vedete ale pozei cu pricina, nu se mai bucură. Arsene a fost condamnat definitiv, iar Buzatu va avea, cu siguranță, aceeași soartă, după fabulosul flagrant în care a fost prins cu portbagajul în vine. Singurul din acel grup care, chiar și la final de 2023, încă își mai ținea botina pe grumazul președintelui PSD era (și încă este) Paul Stănescu.

Întărit de debarcarea lui Dragnea, la care a lucrat cot la cot cu Gabriela Firea, Stănescu a considerat că el este conducătorul de drept și că Ciolacu este doar marioneta pe care poate să o folosească după bunul plac. Oprișan, Arsene și Buzatu n-au fost, pentru el, semne de alertă necesare, căci, odată cu dispariția lor, rămânea și mai singur jupân în zona talibană a partidului. De-abia când lucrătura a ajuns la Firea și a determinat ieșirea ei din Guvern s-a prins și Paul Stănescu de amploarea valului schimbării.

Dar era deja prea târziu. Amețit de aerul înălțimilor, Stănescu se lansase în șmecherii cu bătaie lungă.

Cu afaceri în agricultură, prin intermediul familiei, Paul Stănescu e unul dintre românii care cunosc foarte bine binecuvântarea subvențiilor europene pentru agricultură. Iar subvențiile ar fi cu atât mai interesante dacă nici n-ar trebui să muncești foarte mult pentru ele. Așa a ajuns Paul Stănescu să se bage până la gât în afaceri cu stuful din Delta Dunării. Nu direct, că nimic nu se face direct în zona asta, dar nici foarte discret, pentru că l-a băgat pe fii-su la înaintare.

Într-o cârdășie transpartinică, în care sunt băgați și peneliști, neamul lui Stănescu a concesionat imense suprafețe stuficole din Deltă, a tras sforile necesare pentru a le face subvenționabile și s-a pus pe așteptat banii europeni. Ca să iasă totul bine, Stănescu senior a tras sforile să obțină schimbarea guvernatorului ARBDD, și-a pus oamenii la Agricultură, a bătut palma pentru blaturi la nivel local și, culmea, totul pentru 5-6 milioane de euro pe an, bani care trebuie împărțiți la mai mulți măgari. Partea familiei Stănescu n-ar fi fost, net, mai mare de un milion de euro anual. Bani munciți, totuși, că e greu să schimbi și să numești miniștri, șefi de comisii parlamentare, secretari de stat, guvernatori. Greu, dar nu imposibil.

Numai că, după câteva anchete de presă, pe fir au intrat procurorii. Și nu doar cei naționali, care se mișcă mai greu, ci însăși Doamna Anticorupției Europene, Laura Codruța Kövesi, care a cerut date amănunțite despre caz. În momentul ăsta, subvențiile la care visa Stănescu sunt blocate, în Parlament se coace o lege care să i le taie de tot, iar procurorii sunt geană pe familia lui.

La ce foame de rezultate și la ce dor de carne de pesedist are doamna Kövesi, steaua lui Stănescu dă să apună în maximum cinci-șase luni. Ceea ce ar putea însemna și că PSD va fi liber să-și caute candidat la Primăria Bucureștiului. Altul.