Cine nu a văzut reclama la Winners Wheel nu știe cum e să-ți rămână creierul suspendat între două abisuri. Tăiat de o groaznică senzație de „Wow!“. E dincolo de șocant, dincolo de „Pe bune?“, dincolo de „Cine naiba a aprobat așa ceva?“.
O soție la 40 de ani își învață soțul să joace la pariuri, îngrijorată de faptul că nu mai e bărbatul pe care îl știa odată. De unde știe femeia treaba cu pariurile? De la mă-sa. Maică-sa e cea care a învățat-o cum să-și repare bărbatul.
De-acum, bărbatul e fericit, ea e fericită, reclama se încheie cu soțul care pleacă să pună „cu băieții“ niște bilete. Soția e mândră nevoie mare, i se citesc în ochi nebuniile sexuale cu care-și va răsplăti soțul când acesta se va întoarce de la muncile pariurilor, obosit, dar victorios, un om realizat, un soț fericit.
De ce nu apar în reclamă copiii fericitei familii? Sigur au copii. Ar fi fost un plus pentru compania Winner România să îi vedem și pe copii urându-i tatălui mult noroc când pleacă la pariuri.
Parcă o aud pe fetiță: „Bine, tati, mă bucur că te-ai lăsat de muncă și te-ai dedicat cu totul jocurilor de noroc“.
Și băiatul: „Când mă fac mare, parior vreau să mă fac și eu, tati, ca tine, ești eroul meu“.
