Parlamentarul de tip zombie

Nu-mi fac iluzii că parlamentarii români au cultură muzicală clasică. Printre cei puțini care știu cum e cu muzichiia clasicăe Varujan Vosganian, care cît a fost ministru a avut un pian în birou. Un pian la care și cînta, nu-l ținea de mobilă.

Nu știu cît de mult și-a aprofundat șeful pesedist Liviu Dragnea preocupările muzicale din vremea cînd făcea parte dintr-o trupă de rockeri. Nu știu nici dacă pe Călin Popescu Tăriceanu l-a preocupat și clasicismul muzicii, în anii cînd era tînăr manechin la Arta Modei. S-ar putea. Era băiat de familie, și pe vremuri a merge la Ateneu ținea de ighemoniconul intelectualilor cu pretenții, printre care se număra și tatăl său adoptiv, Amedeo Lăzărescu. Noul președinte al PNL, Ludovic Orban, știe să cînte din gură și la chitară, ca diletant silitor, dar rămîne și în cazul lui întrebarea dacă îi frecventeză pe clasici. Căci din repertoriul său, nu se cunoaște.

În rest, cum au dat Dumnezeu și programa școlară, din care treptat orele de muzică și latina au fost extrase, ca măselele stricate. La noi a dispărut și tradiția ca fetele din familiile mai înstărite să cînte la clavir și să învețe o limbă străină, care a ținut pînă prin anii 70,în particular, cu doamne „de pian” care-și învățau elevele preșcolare să apese „rotund” pe clape, și cu bătrîne vioaie care țineau un fel de grădinițe particulare unde le vorbeau copiilor în germană sau în franceză.

Totuși să ajungi în Parlamentul României și să nu știi despre George Enescu decît că a fost un mare compozitor sau să te întrebi dacă el a scris „Rapsodia română”, cum li s-a întîmplat de curînd celor care au răspuns unei anchete jurnalistice, e prea de tot. Unii dintre parlamentarii noștri de azi, pot fi bănuiți de analfabetism funcțional – adică știu să citească, dar nu înțeleg ce citesc.Dar să nu te ajute memoria ca să poți cita două, trei dintre compozițiile celebre ale lui Enescu, în pofida festivalului care-i poartă numele și unde sînt cîntate compozițiile lui, încă de pe vremea lui Ceușescu,asta e ca și cum un parlamentar austriacn-ar fi auzit decît de numele lui Haydn sau un ales neamț ar spune despre Beethovendoar că a fost un compozitor celebru. Aici nu mai e vorba de cultura muzicală a parlamentarilor noștri, ci pur și simplu de reprezentativitatea lor ca aleși ai patriei. Nu-i cer alegătorului oarecare să știe ce a compus Enescu sau dacă știe vreo poezie de Mihai Eminescu, dar cînd ajungi să reprezinți România în Parlament fără să-i cunoști istoria și cultura, nu ești decît un soi de zombie politic ce ridică mîna la ordin,fără să știe de ce o face.

1.303 vizualizări