Unde: În centrul vechi, unde colcăie lumea printre șaormerii și terase și unde, dacă lipsești trei săptămîni, găsești minimum 10 cluburi proaspăt deschise. Ăsta e fix unde se ciocnește Șelari de Lipscani. Club la subsol, terasă la umbră în spate, loc destul de plin în week-end și în serile de karaoke, cînd ești nevoit să bei mai mult, pînă îți dispare simțul auzului.
Cine: Oameni de toate vîrstele. Nu degeaba îi spune „Old City“. Chiar mai nimerești și oameni trecuți de 50 de ani pe acolo. Ca tipologie, sînt genul de tipi care poartă cămașă și, în culmea extazului, aruncă cu șervețele în sus. Nu am înțeles niciodată legătura dintre distracție și șervețele, dar clubul ăsta e locul perfect în care să o descoperi. Am dat, la baie, și peste un individ extrem de ofensat că − pentru a spune lucrurilor pe nume − aveam chef să mă piș fix cînd încerca el să coclească o mimoză pe chiuvetă.
Cît: Berea se apropie vertiginos de 10 lei sticla, iar restul chestiilor urcă sau stagnează într-o zonă gri în funcție de cît de fanteziste sînt. Cam ca în toate cluburile de corporatiști upper-middle-class din București. Dacă nu știți genul vă desenez, dar oricît de mult m-aș strădui, tot caricatură o să-mi iasă.
Muzică: De la evergreen-uri la muzică de club. Chestii de dansat. Un Ace of Base pentru grizonanți, un Akon pentru ăia mai mici și tot așa. Fără electronice și alte chestii de minori. Muzică de oameni serioși, care arată foarte caraghios atunci cînd dansează.
WC: Hazliu. Ca să fie în ton cu numele barului, organizatorii au numit toaletele „Old men“ și „Old women“. Aparent, duduile n-au gustat gluma, existînd o categorie de femei care preferă să le explodeze vezica decît să fie făcute bătrîne, așa că s-a mai făcut și a treia toaletă, „women“. Mai exact, e o toaletă pentru bărbați, una pentru femei și una pentru femei fără simțul umorului.
