Pasărea Phoenix a barurilor rock: The Jack

Unde: În Drumul Taberei, imediat după Plaza, pe străduţa de lîngă Lukoil-ul de pe bulevardul Timişoara. După peregrinările din Griviţei, 55 şi Cotroceni, 11, legenda barurilor rock bucureştene s-a întors acasă. Acasă la domnul Ivan, patronul-fondator, în curtea micuţă, cochetă, cu terasă amenajată sub un nuc imens.

Cine: Clienţii vechi, regrupaţi pe noile poziţii după ce s-au anunţat unii pe alţii de redeschiderea de la începutul verii. Şi fanii mai noi din blocul de vizavi, care, spre marea uimire a patronului, au venit solicitînd să fie dată muzica mai tare. O mare familie de rockeri: dacă porţi pălărie şi fular la tricou, e posibil să ţi-o furi.

Cum: Numai cei care au fost în Jack ştiu: vii o singură dată şi pleci imediat sau vii mereu şi rămîi pînă în zori. Spiritul casei din beciul de pe Griviţei, în care gaşca intra vineri după-amiază şi mai ieşea duminică seară, s-a păstrat nealterat: se ascultă muzică grea şi se bea temeinic, cu prieteni mai vechi (de data trecută) sau mai noi (pe care nu i-ai cunoscut încă). Apropo, se fac înscrieri pentru clubul de bridge. Amatori?

Cît: În băruleţul de sub copertină la care te serveşte chiar patronul, ba cu o bere rece, ba cu o Metallica de pe primele albume, preţurile sînt studenţeşti: Ursus – 4 lei, Ciucaş – 3,50 lei, vin la treisferturi (Cabernet, Fetească, Riesling) – 12 lei.

Muzică: Rock-uri şi metale vechi, ruginite, de pe-afară – AC/DC, Led Zeppelin, Black Sabbath -, dar şi piese româneşti de colecţie, de la Phoenix la Vali Sterian sau Timpuri Noi. Pentru cei care întreabă dacă mai e Cosac la butoane: nu, nu mai e (a ajutat doar la redecorarea cu o parte din obiectele-blazon de pe pereţii din Griviţei).

WC: Ceva mai complicat de ajuns: ceri cheia, intri în casă trecînd printr-un birou de firmă, urci la etaj, bîjbîi după întrerupător. Indicat e să rezolvi problemele de genul ăsta în prima parte a serii, înainte de faza aia critică, cu dificultăţi de orientare.

13 vizualizări