De două săptămîni, în jurul blocului meu s-a deschis un șantier de amploare. Zeci de muncitori, două mini-excavatoare, o betonieră, peste tot numai praf, materiale de construcție și pickhammere care zgîlțîie pămîntul. La cît efort s-a depus, mă așteptam să construiască o stație de metrou, o replică a Taj Mahal-ului, o autostradă suspendată sau măcar un rahat de parcare, să nu ne mai batem ca chiorii pe fiecare petic liber de beton.
Apoi măreața construcție a fost gata. E vorba despre o bordură de ciment, înaltă de zece centimetri, aplicată la baza unui gărduleț de sîrmă, care deja exista. Sincer, nu știu la ce folosește, dar probabil că foarte mulți oameni din jur s-au plîns că nu se simt în siguranță cu un gărduleț de 50 de centimetri și vor unul de 60 de centimetri, pe care să nu-l poată sări toate pisicile și veverițele criminale.
