Pe culmile nesimțirii

În patruzeci de licee din România educată nici un elev n-a luat Bac-ul. Anunțul a fost făcut tocmai cînd președintele Iohannis, fost profesor de liceu, i-a chemat pe diverși la Cotroceni pentru a scoate învățămîntul la stambă. Apoi, ex-profesorul de fizică a cuvîntat în dialectul prezidențial al limbii de lemn. Bătută în piua de la Cotroceni, apa scoate un zgomot metalic, cu rezonanță cazonă. Ajuns aproape de mijlocul celui de-al doilea lui mandat, Klaus Iohannis se poate lăuda ca sentinele că în timpul serviciului său nu s-a întîmplat nimic deosebit. Fiindcă licee care nu produc nici măcar un singur absolvent care să ia notă de trecere la bacalaureat au mai fost în România. La fel cum obiceiul de a schimba directorii de școli și șefii de inspectorate după concursuri de împrejurări politice a apărut la noi cu mult înainte ca Iohannis să spună din spatele pupitrului de la Cotroceni că vrea o Românie educată.

Nu l-am auzit niciodată pe K.W.I. să zică ce s-a întîmplat în învățămîntul din România de cînd e el președinte. La fel cum vizitele sale pe la școli au avut loc mai mult la alegeri decît fiindcă îl împingea grija pentru starea educației autohtone. Ca toate celelalte campanii prezidențiale, și asta se reduce la vorbe și la întîlniri cu factorii, urmate de discursuri prezidențiale din categoria „Înfăptuim neabătut“. Marea grijă a lui Iohannis e să-l facă pe Florin Cîțu premiantul PNL-ului la alegerile liberalilor din această toamnă. Restul, o corvoadă de care Iohannis nu știe cum să scape mai repede, preocupat cum e să-l lase pe Ludovic Orban cu buzele umflate și să lase impresia că România înflorește de cînd e el președinte. Pe Iohannis nu-l mișcă nici un milimetru că zeci de licee există doar cu numele. La fel cum nici ministrul Cîmpeanu nu e curios să vadă măcar unul dintre aceste licee și să-i întrebe pe profesorii de-acolo dacă nu cumva și-au greșit meseria și cu ce-și umplu timpul între două vacanțe.

Cînd a fost întrebat de unde a făcut rost de bani ca să-și cumpere casele din declarația sa de avere, Klaus Iohannis a răspuns fără să clipească: „Din meditații!“. Adică a făcut bani de pe urma slăbiciunilor învățămîntului autohton. La fel cum discipolul său, patriotul Cîțu, a vrut să dea o lovitură ca simplu particular, speculînd împotriva leului.

Or, acum, cu ce obraz ar putea Iohannis să se pună în fruntea reformării învățămîntului? Decît să riște să-i scoată careva scheletele meditațiilor din dulap, fostul profesor de liceu convoacă ședințe care nu duc nicăieri și-i lasă pe liberali să ducă spre noi culmi de nesimțire politizarea învățămîntului.