PNL e pe cale să piardă poziția istorică pe care încă o deține pe piața politică fiindcă se lasă manevrat de ambiția alegerilor anticipate. Această ambiție e, de fapt, obsesia președintelui Iohannis, o idee fixă, prinsă cu șuruburi de platforma gîndirii sale de week-end. Ca și Dragnea după victoria din 2016, Iohannis s-a apucat să risipească avantajul de încredere al partidului pe care îl patronează. Rateurile de la guvern, aflat acum la a treia încercare, au egalat guvernele Grindeanu, Tudose și Dăncilă, confecționate în scop personal.
Chiar dacă a devenit limpede că PNL începe s-o ia la vale, Iohannis o ține pe a lui, cel mai probabil într-o combinație pe sub masă cu PSD. L-a desemnat pe Florin Cîțu în fruntea unei noi formule de guvern politic minoritar, după ce o desemnare asemănătoare, în bătaie de joc, a lui Orban, s-a dovedit neconstituțională. Cîțu se poate arăta și mai neconstituțional decît Orban, fiindcă listează același guvern respins, el însuși fiind respins în comisii de două ori, picat prin moțiune o dată, lăsat cu ochii în soare încă o dată din lipsă de cvorum și prezent în cele mai negative poziții ale Opoziției.
Numai că, spre deosebire de Dragnea, Iohannis are și butoanele care fac din puterea electorală putere efectivă. Ăsta e motivul pentru care nu pare să-i pese de consecințele unei crize politice, sociale sau umanitare asupra PNL și, cu atît mai puțin, asupra țării.
În ziua în care l-a desemnat pe Cîțu, de exemplu, a anunțat, înainte să-l scoată din pălărie pe clovn, că nu există nici un caz de coronavirus în România. Ei bine, mai multe surse din Sănătate au mărturisit că erau deja mai multe, cît să închizi școli și aeroporturi, numai că a venit un ordin nevăzut, ca o boare înghețată. Cazurile confirmate, suspecții și cifrele carantinei au fost ținute pe loc, cu ajutorul streinilor-cercei și al arafaților, urmînd să li se dea drumul treptat, după ce momentul intervenției prezidențiale se îndepărtează, iar circul politic al guvernului desemnat se răcește. Dacă vă amintiți, primul caz a fost anunțat abia noaptea tîrziu, după ce Iohannis dormea deja de patru ore.
Prin urmare, România normală a nu se sfiește să ignore potențialul epidemiei COVID-19 fiindcă există butoane dezinformative. La fel, pentru eventualul răspuns negativ de la CCR legat de Cîțu, există alte butoane, în special penale. Sorina Pintea de la PSD a fost capcanată cu o șpagă taman la timp ca să existe subiect peste week-end. Peste trei-patru ani, după proces, e posibil să fie achitată, dar cui i-o mai păsa atunci? Butoanele penale au, în strategia electorală și politică a regimului care acum se joacă cu ele, rolul principal. Vinovată sau nu, Sorina Pintea a fost focul de avertisment, primul glonț din salva ce urmează. Sînt prinși corupții de la PSD fiindcă nu umblă nici un procuror după liberali. Dacă ar fi umblat, Victor Costache și restul grupului organizat din jurul ordonanței care privatiza serviciile medicale de urgență erau de mult colegi cu Pintea.
Pe de altă parte e interesant de măsurat puterea electorală a sistemului dual ofițer-procuror, repus în funcțiune. Poate el să acopere, prin controlul informației și prin dosare făcute adversarului politic, lipsa de imaginație politică a președintelui? Dacă poate, înseamnă că Traian Băsescu a construit ceva trainic. Dacă nu poate, e un semn că democrația are înainte alți treizeci de ani ca s-o ia de la capăt.
Dormeo? Un bou!