Lăsați copiii să vină la minge! Am mai scris asta, nu-i o noutate. Uite că formula se brodește din nou, într-un context pascal, cînd iarăși așteptăm să vină un salvator, un mîntuitor, un învățător care, cu puterile-i supranaturale, să facă minuni. Să ne ridicăm din patul unde îndelung am zăcut și, în Doamne, iartă-ne, să umblăm iarăși la un turneu final de campionat mondial, zglobii, ca pe vremuri. Astfel de minuni, iubiți frați și credincioși întru fotbalul românesc, nu se petrec în fiecare zi. Se cuvine smerit să avem multă răbdare. În aceste zile se discută aprins că totul începe de la Copii & Juniori. Asta da, noutate! Am tot auzit chestia asta. Am tot susținut acest necesar ideal. Să fi fost și acum zece ani, acum 20-30 de ani, încă de pe vremea lui Mircea Sandu, slăvit fie-i numele. Mă rog, ce mai contează? Lumea a tot acționat semnalul de de alarmă, în timp ce mecanicii și nașii de la FRF și-au urmat traseul lor, bine-mersi.
Rezultatul e cunoscut. Echipa națională a României a ajuns pe locul 56 în clasamentul FIFA, între Qatar și Irak, că dacă te mai gândești și la alte alea, nu-i tocmai o poziție confortabilă.
Nu-i nimic. Mergem înainte. E un bun prilej să vorbim iarăși despre copii & juniori acum și în veacul vecilor, amin! În ultimele decenii de cînd nu ne-am mai calificat noi la Mondiale, omenirea civilizată a mai inventat sau descoperit diverse chestii. Noi, în schimb, continuăm să parafăm aceleași rețete brevetate ale succesului românesc. Tot facem reforme peste reforme, că la reforme nimeni nu ne mai întrece. În schimb, cînd se trage linia, constatăm cît de slab stăm în clasament și o luăm iarăși de la capăt cu omnisciența ce ne caracterizează, afirmînd ritos: „Să știți că în țările de succes totul începe de la sistemul de educație!“. Bravo, națiune!
Evoluăm la paralele inegale, firește. Totuși, se pot găsi niște asemănări între marile reforme din fotbal și din educație. Șușanele acreditate ca Academia de fotbal, fabrici de diplome acreditate ca universități, profi cu multe patalamale lipsiți de orice dăruire sau competență reală. Părinți obraznici care își împing în față copiii și mai obraznici. Minunate școli sau stadioane din mediul rural (cinste gospodarilor care au atras fonduri europene) în comunele unde nu mai sînt copii. Pe salariile astea de doi lei, cărui profesor sau antrenor i-ar mai arde să și șlefuiască diamantele rămase încă pe la țară? Ș.a.m.d. Reformele continuă. O vom lua deci iarăși de la capăt, măcar în fotbal. O foarte inspirată reformă ar fi să se renunțe la una din cele mai tîmpite reforme. Aia care a impus regula cu jucătorul Under 21. E o regulă care a adus necazuri cluburilor, le-a provocat daune și unor copii răsfățați și ulteriori abandonați, după ce au depășit vîrsta regulamentară. Acum ori niciodată să vină Salvatorul! Mai departe om mai vedea. Ca să tot dezbatem situația cu copiii juniori și tinerii din ziua de azi în țărișoara noastră mai avem destul timp – practic, veșnic. Hai, România!
2.934 de vizualizări
