Istoria și poezia susțin România

…Mircea însuși pune-n lucru tactica cîștigătoare,

Cu băieții care joacă, stau ca lumea pe picioare,

Duduind ieșeau la minge ca un zid înalt de suliți,

Printre cetele adverse trec rupîndu-și large uliți,

Risipite se împrăștie ale turcilor șiraguri

Și, văzînd minunea asta, fanii fluturau din steaguri

Ca un zid care iubește dintr-o țară tulburată –

După o partidă mare, Turcia-i eliminată.

Acea grindin-oțelită drept în Bosfor se îneacă,

Iar în urmă-i tricolorii flutur spadele din teacă.

Așa să ne ajute Dumnezeu și domnul Mihai Eminescu! Dacă proza realistă nu ne oferă prea multe argumente, e bine să ne facem curaj cu poezia. În plus, înaintea partidei de la Istanbul putem invoca și istoria. În istoria meciurilor româno-turce (sau turco-române, zi cum vrei), bilanțul pozitiv rămîne de partea noastră. Mircea Lucescu a antrenat toate cele trei mari echipe din Istanbul. A mai fost și selecționerul reprezentativei Turciei. Regele nostru Gică, viitorul selecționer daco-roman, a strălucit la Galata. Toată suflarea otomană îl ține minte cu mare respect. Păi, ce antrenor sau jucător turc se mai poate mîndri cu o asemenea performanță în România? Nu-ți mai zic că Ianis Hagi, prințul, e născut la Istanbul sau că atîția și atîția fotbaliști români, foști sau actuali, au jucat sau joacă în Turcia. Ai noștri cunosc bine Turcia, turcii cunosc mai puțin România. Avantaj noi. Iubind atît de mult istoria, totuși n-o s-o luăm iarăși de la Rovine 1396. Ce meci! Am putea invoca și partidele memorabile de la Podul Înalt sau Călugăreni. Grivița 1877 rămîne un reper viu în memoria colectivă, că și atunci i-am bătut pe turci. Aici merită subliniat și faptul că simpaticul nepot al lui nea Mircea menține viu brand-ul de bere Grivița, cinste urmașilor!

Azi, cînd mai sînt puține ore pînă la vizita în infernul de pe stadionul lui Beșiktaș, preferăm să ne concentrăm la partidă, să privim spre viitor, nu spre trecut, dar să lăsăm foștii sportivi „să doarmă în colb de cronici, din trecutul de mărire ne-ar privi cel mult ironici“. La ce ne-ar mai folosi alte răutăcisme, alte parafraze eminesciene acum? Mergînd pe o tactică verificată în istorie, se cam vede cum i-am putea dovedi pe inamicii turci: vom pîrjoli holdele și vom otrăvi fîntînile. Astfel, cu gîndul la viitorul nostru măreț, recomandăm și puțintică precauție. Să nu ne istovim prea tare resursele. Cel mai important este, vorba aia, meciul care urmează. După ce om fi trecut de Turcia, să nu uităm că ne mai așteaptă altă bătălie grea, tot în deplasare, cu Slovacia sau Kosova. Va trebui să trecem și de ăștia ca să ajungem în grupa cu SUA, Paraguay și Australia, de unde vom ieși teferi în drumul nostru spre finala World Cup – visul din veacuri al poporului microbist român. Hai România!