Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Per pedes ad litteram

Zoom Per pedes ad litteram

Am prostul obicei să iau un sfat ad litteram. Nu cunosc varianta B.

Copilă fiind, când mi s-a spus să nu trec prin școală ca vodă prin lobodă, am tocit până am obținut titlul de comandantă de unitate, respectiv șnurul albastru. Când mi s-a spus să mă arunc în dragoste fără nici o reținere – vorba aia, o viață avem –, mi-a luat câteva zile și câteva ore să devin stalker. Tacâm complet. Sute de declarații pe minut, mii de kilometri parcurși cu mașina pe urma bietului om, zeci de ore sub balconul lui, amenințări de tot felul, în top fiind cea cu sinuciderea dacă nu mă mai iubește ca în prima zi.

În ultimul an de facultate l-am scos din minți în așa hal pe un profesor, de-a urlat în fața tuturor: ”Ieși din clasa asta, ieși afară, du-te învârtindu-te!”. Am luat și doleanța lui ad litteram și, învârtindu-mă, m-am mai oprit abia la Roma. Unde am și rămas. Adio diplomă.

Anul trecut, pe vremea asta, sărbătoream victoria lui Iohannis, zeci de mii de români din Italia, și nu numai, luaseră ad litteram îndemnul de a vota, deși nu erau în țară. Împotriva lui Ponta. Ăsta era mesajul care venea de acasă, via Internet. Mă uitam la cozile alea, lungi de câțiva kilometri, și nu o dată mi-am zis: ”Ăștia n-au varianta B, vai de steaua lor. ”

Trageți voi concluzia.

Eu mi-aș dezamăgi cititorii din prima – și nu doresc așa ceva – dacă mi-aș duce ideea până la capăt și aș susține că tinerii au dreptate și când greșesc. Și că leitmotivul ăsta #Tineriifrumoșișilibericareși-auluatțaraînapoi, rostit cu superoritate sau, și mai rău, cu dispreț, îmi amintește de nenea ăla din autobuzul 311, pe când mă întorceam acasă de la liceu, care m-a îmbrâncit doar pentru că nu l-am lăsat să se așeze pe scaun pe el, ci pe o mămăiță cu un nepot în brațe. Mi-a dat un pumn în coaste. De ciudă, i-am furat portofelul.

Pace.

Citeşte mai multe despre:

2 comentarii

  1. #1

    Michelle, tare frumos te-ai adresat domnului Ungureanu. Aproape ca nu merita!!!

  2. #2

    scrii bine

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Constituție, prostituție…

    14 ianuarie 2020

    A existat, după 1990, un moment încare Constituția României putea fi modificată, schimbată în bine. Era epoca în care o alianță politică obținuse peste 60% din locurile din Parlament. Se […]

  • Istoria în adormire

    14 ianuarie 2020

    Dacă turiștii sovietici înarmați cu drujbe, fitile de lampă și scrumbii afumate nu s-au sfiit în decembrie ‘89 să se cațăre pe acoperișurile caselor conspirative ale Securității și să tragă […]

  • Cel mai partid perdant

    14 ianuarie 2020

    Îmi plăcea USR, la început, ca idee. Cu mult înainte să aflu că domnul Kivu a fost un ordinar turnător la Securitate. Îmi plăcea USR ca energie. De mulți, foarte […]

  • Alegem nimic, dar mai repede

    7 ianuarie 2020

    Pare, cumva, că ne-am plictisit de democrație, că ne încurcă viitorul nostru, că vrem să-l expediem repede, ca să-l bifăm. Poți să-ți bifezi viitorul? Sigur. Pui în dreptul lui o […]

  • „Ferește-mă, Doamne, de cei ce-mi vor binele!“

    7 ianuarie 2020

    Dacă din clasa întîi pînă-ntr-a patra am colecționat, ca toți dobitocii, premii și mențiuni, să aibă și mam’mare un prilej de bucurie, dintr-a cincea, cînd se apropiau ședințele cu părinții, […]