Poporul român,
inițial un rezultat al sexului post-conflict neprotejat între gagicile dacilor și golanii romanilor, a ajuns astăzi să fie doar produsul manipulării când cu stânga, când cu dreapta, alternate democratic la putere. În aceste condiții, minunea răsărită din atomizarea socială de la noi, care se opune plăcerilor consumate sub semnul egocentrismului, este totuși existența pasiunilor. Asta e dovada că nu suntem totuși o națiune care își pierde toată ziua încercând să scape de lei prin savană, ori căutând lihnită de foame larve, melci și ciuperci pe sub frunze, în pădure, până ajunge mâncare la urs.
Pasiunea îi face pe oameni să se organizeze
în asociații, cluburi, ligi și federații, de la filateliști la posesorii de ARO, pescuitul făcând și el parte din această tendință de cristalizare socială după damblale și obsesii. Sunt cam un milion, însă dând la o parte sacoșarii, pescuitul de foame, bețivii și grataragiii, mai rămân totuși aproape 100.000 de undițari care dau în bot la baboi doar din plăcere. Dintre aceștia, vreo 1.000, organizați în cluburi sportive care au obținut CIS, sunt pescari de competiție la crap, staționar, răpitor și la muscă artificială, sportivi ce participă la campionatele naționale și la cele mondiale, desfășurate sub egida FIPS, un fel de FIFA a pescuitului.
Ca la fotbal, avem Hagi sau Mutu pescari,
campioni ce au reușit totuși să aducă de pe la mondiale mai multe medalii în țară decât Cooperativele lui Mitică și Sandu luate împreună: una de aur, trei de argint și una de bronz. Băieții ăștia, care fac sport cu lanseta și undița pe banii lor și ai sponsorilor, sunt reprezentați la forurile internaționale, încă din 1947, de AGVPS – o rămășiță a puterii populare cu flintă și undiță de pe vremea lui Dej, când România a și devenit membru fondator al FIPS. Asociația cu pricina nu este însă decât o grupare de filiale județene fără atribuții sportive legale, așa că a apărut o Federație – FRPS – care a și primit girul Ministerului Tineretului și Sportului de a aduna legal cluburile de pescuit într-o singură organizație, ce se ocupă de campionate naționale și reprezintă România la concursuri internaționale. Detaliu ce face ca organizatorii și membrii loturilor naționale actuale să primească, în curând, amenzi pentru uzurparea calităților oficiale, treaba mergând până la controale financiare pe la cluburi și urmăriri penale.
Aflat între năvodul hulpav al AGVPS și japca oportunistă a FRPS,
baboiul român rămas fără club va trebui probabil să returneze la FIPS medaliile obținute ilegal din 2000 încoace, de când a tot uzurpat calitățile oficiale stipulate de Legea educației fizice și sportului, scriind astfel și ultima pagină din balada lacustră a Mioriței. Pentru că, dacă nu mai face performanță și nici transhumanță, măcar să intre în instanță.
Publicat în Cațavencii, nr. 22 (100), 2013
Maline, situatia pescuitului de competitie din Romania, la nivel de reprezentare in cadrul FIPS-CIPS, nu poate fi schimbata atata timp cat Bentu este prieten cu dinozaurul Mateolli, vicepresedintele FIPS. AGVPS-ul doar a stiut pana acum doar sa traga foloasele de pe urma rezultatelor bune ale baietilor din ultimii ani, cum a facut-o si la CM de crap de anul trecut.
Federatia lui Fane Popescu nu-i sustinuta decat de foarte putine asociatii sau cluburi, omul neavand credibilitate, si nestiind sa si-i apropie atunci cand a trebuit.
In consecinta, pescarii de competitie urasc AGVPS-ul, dar deocamdata n-au incotro, fiind nevoiti sa se faca frate si cu dracu’ ca sa participe la CM.
Iar daca pe Bentu ei il dispretuiesc, pe Fane chiar il urasc.