Apăruse Cel mai iubit dintre pămînteni. Cozi la librăria editurii mai ceva ca la pui, vuia Bucureștiul, Preda nu mai putea de fericire. Veneau confrații să-l felicite și să le dea autograf, care pe la editură, care pe la Mogoșoaia. Poetul Ion Caraion, redactor la editura Cartea Românească, unde director era Preda, spunea prin tîrg că romancierul îi folosise amintirile din pușcărie, fără încuviințarea lui. În față însă nu-i zicea nimic. Cel care ar fi avut mai multe motive să se plîngă de așa ceva era I.D. Sîrbu, cu care Petrini, personajul lui preda, semăna în multe privințe. I.D. Sîrbu îi povestise și el romancierului ce pățise în pușcărie și la mină, după ce fusese eliberat, se recunoscuse în carte, dar era prea mîndru ca să facă din asta un caz public. I-a povestit mai tîrziu unui prieten într-o scrisoare că ceea ce-l irita mai mult nu era că Preda se folosise de amintirile lui, ci că Petrini, fost asistent universitar ca și el, filosofa după ureche în roman, în timp ce el chiar știa filosofie. Așa că atunci cînd Preda l-a întrebat ce părere avea de spre Cel mai iubit dintre pămînteni, I.D. Sîrbu i-a răspuns că despre mină, pușcărie și filosofie nu se poate scrie din auzite, ca amator sau privitor pe gaura cheii!
Petrini de la Petrila
Zoom Petrini de la Petrila
Slujba scriitorului este sa fabuleze si sa livreze cititorului poveste; de unde anume se inspira e treaba lui, produsul finit fiind cu totul altceva decat faptele / ideile / povestirile de la care a incoltit Povestea. Inteleg ca poate sa para o lipsa de eleganta (si poate ca si este) sa folosesti amintirile cuiva si sa nu-i faci o plecaciune (poate ca nici n-o fi fost posibil in vremurile acelea!) pe pagina care deschide cartea, dar, sa fim seriosi, „Cel mai iubit dintre pamanteni” nu este nici indreptar de minerit, nici carte pentru (ex) puscariasi si nici tratat de filosofie – este un roman, si inca unul valoros – il putem scoate pe Preda din literatura romana si sa nu ramana un gol insemnat? Sau chiar este semnificativ mai importanta „bucataria” cartii decat cartea? Ori poate ca Sarbu sau Caraion au fost vaduviti de ceva important, li s-a luat lor posibilitatea de a scrie o carte mare?