Vlad Piedone e copilul lui Piedone ăla bătrân, Pușcărie. Când a intrat la Rahova, Piedone a fost testamentar, cu fine tente apocaliptice, cam cum vorbea și borfașul de Oprescu prin emisiunile TV când îi blestema pur și simplu din priviri pe cei care doar cu gândul au îndrăznit să-i ia cinstea-n deșert. În acel timp, Oprescu lua bani cu nemiluita, la plic, la pungă, la țiplă, vărsat, la sticlă, la dozator, cum se nimerea, pe multe căi, pe toate căile.
Piedone a intrat la pușcărie cu circ: a vrut să spună, să tot spună multe, a stat în fața casei, a scris pe Facebook, a intrat în direct la TV. A zis-o cu frumosul, cu urîtul, cu amenințarea, cu deochiul, a încercat să scoată din el tot… Ca, în final, să-l ungă moștenitor în treburile libertății sale abandonate vreme de patru ani pe Vlad. La Vlăduț te uiți și îți zici: „Ăsta nu e Clavecin ăl mic din clanul Pian? Ptiu, ce-a crescut și ce sabie frumoasă are“. Ideea e că după ce s-a sacrificat tac-su, acum se va sacrifica el: „Ne-a spus să fim puternici, că el este puternic în continuare. Am învăţat de la el o lecţie pe care a spus-o şi cetăţenilor sectorului 5: să fac imposibilul posibil. Voi face şi eu asta mai departe cu echipa de la sectorul 5. Voi merge să candidez la Primăria sectorului 5. Voi face imposibilul posibil şi voi duce proiectele lui mai departe“. Pare că tocmai s-a patentat o nouă cale prin care părinți politicieni își bagă copiii în pușcărie. Ar fi mișto chiar ca tranziția să aibă aceste aripi de penitenciar: Părinți și Copii. Aș vrea să-i văd jucându-se pe fata lui Băse cu băiatul lui Piedone.
