După moartea lui Nero și reconstrucția post-incendiu, în 79, anul erupției Vezuviului peste Pompei și Herculaneum, Roma e într-o stare de pace relativă, amenințată însă permanent de posibila revoltă a mulțimii: condusă de Flavius Vespasianus, un împărat aproape senil, și de cei doi fii ai săi, generalul Titus și intrigantul Domițian, candidați la succesiune, chiar și apărată de numeroasele gărzi pretoriene, capitala imperiului are soarta pusă pe talerele balanței dintre aprovizionările ritmice cu grîne și spectaculozitatea jocurilor în arenă. Gloata poate fi controlată doar oferindu-i din abundență pîine și Circus Maximus, cursele de cai și luptele de gladiatori pînă la moarte, pentru plăcerea unui public mereu însetat de sînge care abia așteaptă inaugurarea Colosseumului. În aceste condiții, dacă n-ai avut șansa să te naști patrician, poți duce o viață destul de OK și ca brutar sau vizitiu de cvadrigă adulat de fani ca Verstappen, azi.
Sau ca organizator de jocuri de noroc. Tenax, un plebeu ambițios, șef al casei de pariuri tolerate de stăpînire și unul din capii lumii interlope, își consolidează ascensiunea în societate făcînd treburile murdare ale lui Domițian. El vine cu ideea creării unei noi echipe de curse, aurie, pe lîngă cele patru facțiuni clasice, alb, roșu, verde, albastru, ale senatorilor sau consulilor, și viitorul împărat acceptă să-i fie partener de împărțit profitul, pierderile rămînînd în sarcina lui. În planurile sale de parvenire se amestecă, cu sau fără voia lor, și niște crescători de cai andaluzi, și o familie de africani – mama, o comerciantă abilă, fiul gladiator și cele două fiice, temporar, sclave – adusă de legiunile imperiului tocmai din Numidia. Ave Caesar, morituri te salutant, dar laurii victoriei sînt cam veștejiți.
Chiar dacă beneficiază de o premisă interesantă, Those About to Die nu va cîștiga nici un fel de premiu, nici măcar unul de popularitate la festivalul de film de la Frecăței. Anthony Hopkins girează cu prezența sa de cîteva minute în rolul Vespasian o producție, în cel mai bun caz, mediocră, în rest, slabă spre penibilă, animată la greu de computer, cu scenariu predictibil, acțiune de doi sesterți și suspans subliniat doar de acordurile coloanei sonore. Pe lîngă costumele noi sau impecabil de curate, abia venite de la spălătorie, decorurile artificiale, scenele forțate și dialogurile ilare, inexactitățile istorice abundă, dăunînd grav la ceea ce mai rămăsese din credibilitate și realism. Într-o lume a bărbaților în care femeile erau doar accesorii, istoria din Those About to Lie, rescrisă din perspectiva unor africani ajunși la Roma, tratați cu mare amabilitate și respect, induce ideea că albii sînt răi și negrii sînt buni, că toate femeile sînt puternice și independente, și că, desigur, pot fi și lesbiene, cînd vor ele, all that shit (pardon my latin), Hollywood style, cum se fac aproape toate adaptările istorice, mai nou. Folosit ca momeală de atras telespectatori, pentru cei care se așteptau să-l vadă pe doctorul Hannibal Lecter în togă purpurie, Sir Anthony a fost deranjat de la pensie doar ca să supervizeze, ca Nero, un dezastru de proporții epice.
Those About to Die, 2024-, melodramă pseudo-istorică setată în Roma antică, creat de Robert Rodat după cartea omonimă scrisă de Daniel P. Mannix, zece episoade de 50-59 de minute, difuzat de Peacock, disponibil în curînd pe SkyShowtime.
