Pe 16 septembrie 2015, Guvernul a aprobat, printr-o Hotărâre, Planul de management al Rezervației Biosferei Delta Dunării. Un plan valabil pentru cinci ani, cel puțin teoretic.
Pe 1 iulie 2016 (cel puțin teoretic) a început perioada de implementare a proiectului „Revizuirea Planului de Management și a Regulamentului RBDD“, a cărui dată de finalizare trebuia să fie 30 iunie 2022. Contractul de finanțare prin POIM a acestei revizuiri a planului de management a fost semnat pe 18.06.2019, iar valoarea sa este de 43.529.702,20 lei, dintre care 42.472.421,80 reprezintă fonduri nerambursabile (37.000.246,88 lei bani europeni, 5.472.174,92 lei din bugetul național).
Desigur, au fost doi ani de pandemie și de restricții, așa că proiectul s-a mai prelungit puțin. Nu e gata. Acum, revizuirea planului de management al RBDD se află de-abia în faza mimării consultărilor publice.
Este o dovadă mai rară
a precauției administrative românești: să începi lucrul la revizuirea planului de management la nouă luni după ce Guvernul tocmai ți-l aprobase. De obicei, trec decenii până lumea se prinde că a expirat cine știe ce plan/proiect/studiu de fezabilitate și că ar trebui actualizat sau făcut altul. Aici lucrurile n-au stat așa. Nu, aici nici nu se pusese în aplicare vreun punct din planul de management, că se și începuse revizuirea lui. Asta ar putea însemna viziune, prevedere sau, cum am mai spus, precauție. Este ceva cu totul și cu totul nemaiîntâlnit pe aceste meleaguri. Dar poate că este influența Deltei. Fiind cel mai proaspăt pământ românesc, din punct de vedere geologic, și mentalitățile sunt altele, mai moderne, mai noi, mai fresh.
Problema reală, însă,
este că, oricâte planuri de management se fac și se vor mai face, Delta nu se simte deloc mai bine, ba dimpotrivă.
Un prim motiv pentru acest lucru ar putea fi că în Delta Dunării pare a nu se aplica nici o lege dintre cele care ar trebui să guverneze această rezervație. Ne place să ne mândrim, la televizor sau în presă, că avem de-a face cu un loc unic în Europa și în lume. Este o mândrie de carton, căci cei mai mulți care molfăie acest clișeu habar n-au nici ce se întâmplă în Deltă și nici nu vor să audă cum ar putea fi protejată zona. Atunci când se iau niscaiva măsuri firave, cum ar fi majorarea amenzilor pentru încălcarea legislației de mediu și a legilor și regulamentelor RBDD, încep să se audă vaietele prelungi ale șacalilor turistici: „Nu e normal, amenzile sunt prea mari, se distruge turismul din Deltă, săriți!“.
ARBDD, adică
Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării, a devenit, în timp, o instituție golită de conținut. Deși luptele pentru conducerea ARBDD sunt crâncene, la fiecare schimbare de premier, nu doar de regim, ARBDD nu prea mai are nici o putere în Rezervație. Nu are oameni, iar cei pe care-i are sunt prost plătiți, nu are instrumente, nu are mijloace să aplice legea. Iar când le are, eșantioanele de execuție sunt în afara orelor de program.
În 2022, în plin proces național de digitalizare, nu există nici măcar două informații identice despre numărul de turiști din Delta Dunării. ARBDD oferă un număr, în funcție de numărul de permise de intrare în rezervație eliberate, Institutul Național de Statistică oferă alt număr, în funcție de niște estimări complicate pe care le face bazându-se pe raportări false, iar administrațiile locale sunt incapabile să furnizeze date exacte pentru că nu au instrumentele necesare pentru a controla evaziunea din turismul deltaic. Între timp, chiar când datele oficiale ne arată un an negru pentru turismul din Deltă, canalele sunt pline de bărci cu motoare între 150 și 300 de cai-putere, care zburătăcesc peștii și scufundă caiacele amatorilor de slow turism.
În planul de management al RBDD
aprobat de Guvern în septembrie 2015 erau prevăzute și următoarele lucruri: „Se are în vedere elaborarea unei strategii privind evaluarea potențialului turistic și cultural și măsurile de valorificare a acestuia, cunoscut fiind pericolul pe care îl poate constitui turismul neorganizat. Sunt urmărite două direcții: promovarea turismului tradițional local (prin diversificarea resursei peisagistice pentru odihnă și recreere, implementarea sistemelor de certificare ecoturistică pentru dezvoltarea ofertei ecoturistice etc.) și managementul vizitatorilor din Rezervație (stabilirea și marcarea locurilor destinate campării, completarea marcării traseelor turistice, elaborarea unui ghid privind comportamentul vizitatorului Rezervației etc.)“.
În cei șapte ani trecuți de atunci nu a fost identificat și marcat nici măcar un singur loc nou destinat campării. Nu s-a elaborat nici măcar o singur strategie pentru evaluarea potențialului turistic, nu s-a stabilit vreun număr maxim de turiști suportabil de către Delta Dunării, partea fluvială.
Nimic. Asta s-a înfăptuit din planul de management al RBDD. Cum nimic nu se va pune în practică și din planul aflat acum în mimarea consultării publice.
De fapt, ceva s-ar putea
schimba. Există o perspectivă destul de sumbră care spune că s-ar putea interzice de la pescuitul comercial mai multe specii de pește și că anumite zone ale RBDD vor deveni ele însele complet interzise pescuitului comercial.
În schimb, nu există nici un plan viabil pentru combaterea braconajului. Nimic, nada. Atunci când numărul braconierilor îl depășește de câteva (zeci de) ori pe cel al oamenilor însărcinați cu combaterea braconajului, nu există speranțe că braconajul din Deltă va dispărea.
Atunci când administrația cedează în fața orăcăielilor unor așa-ziși pescari sportiv/recreativi, care vor să-și prăjească peștele prins pe malul Dunării (acțiune ilegală, de altfel), nu-s șanse prea mari de redresare.
În Delta fluvială, acolo unde nu se poate ajunge direct cu mașina, trăiesc aproximativ 9.850 de locuitori. Extinzând zona, către toți cei cu acces la Dunăre și la lacurile din Rezervație, dependenți în oarecare măsură de resursa piscicolă sunt aproximativ 30.000 de oameni. Sunt de câteva ori mai puțini decât turiștii care vin anual în zonă. Turismul, care se desfășoară în proporție de 40-50% la negru, are însă prioritate în ochii unora. Transportul nautic, fiscalizat, cu excepția Navrom Delta, în proporție de nici 10%, are, de asemeni, prioritate față de localnici și de resursele Deltei. Lucrurile astea nu apar în planul planului de revizuire a proiectului planului de management, dar te lovești de ele în realitate.
Nu-i nimic. Cum se va termina și va fi aprobat acest plan de revizuire a planului anterior, va începe munca la proiectul revizuirii planului revizuit. În definitiv, sunt niște fonduri europene care trebuie cheltuite.
Dacă azi, cumva în ciuda exceselor, încă mai poți vedea colonii de pelicani prin diverse locuri ale Deltei, în viitorul plan revizuit ar trebui înscrise traseele turistice pe care vizitatorii vor putea admira coloniile de Corsare strânse pe câte vreun lac în așteptarea vreunui pelican singuratic.
