Rovana Plumb era să fie comisar european. Așa și-ar fi dorit și ea, așa și-ar fi dorit și buna sa prietenă, Viorica Dăncilă. Din nefericire pentru ele, comisia juridică a Parlamentului European a avut o cu totul altă părere, blocînd definitiv accesul Rovanei în Comisia Europeană. Timp de 16 ani, după terminarea facultății Rovana Plumb a fost inginer, director comercial și mai apoi președinte în industria cosmetică, la Miraj și mai apoi la Gerovital. S-a înscris în PSD în 1994, dar a stat cumințică în banca ei pînă cînd a observat-o Adrian Năstase și a uns-o șefă la Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului. De-atunci, practic, cariera ei politică nu s-a mai dus decît în sus. A ajuns deputat, apoi europarlamentar, a fost ministru de cîteva ori și, mai ales, a condus timp de zece ani organizația de femei a PSD.
Pe Viorica Dăncilă a cunoscut-o la Bruxelles. Două doamne rătăcite printre străini, ușor timorate de faptul că ar putea să le adreseze cineva vreun cuvînt într-o limbă străină, unite de pasiunea pentru coafuri de acum un secol. În 2015, Viorica i-a succedat Rovanei la președinția organizației de femei a PSD, iar Rovana a schimbat, din 2012 pînă în 2017, nu mai puțin de trei ministere, fiind omul bun la toate al PSD: de la Mediu la Muncă și Fonduri europene. Postul de comisar european ar fi fost răsplata Rovanei pentru o viață dedicată partidului și, mai ales, finanțelor sale. Căci, cum-necum, atunci cînd partidul avea nevoie de bani, doamna Plumb făcea ce făcea și găsea rapid o sursă de finanțare. Cum a făcut și în campania pentru europarlamentare, cînd s-a împrumutat, ca să împrumute partidul, cu 800.000 de lei. N-ar fi fost o problemă dacă partidul mai funcționa ca pe vremuri, ceas, măcar în problemele legate de organizare. Numai că nu mai funcționează așa, iar AEP refuză să acopere cheltuielile din campania electorală, din cauza unor vicii de procedură.
Undeva, într-un birou din Parlamentul European, asistenții europarlamentarei Plumb, Laicu, Li și Matei, decupează litere din presa belgiană, încercînd să compună cît mai artistic o scrisoare de despărțire, care să reflecte cît mai precis stareea de spirit a unui om rămas și fără funcție, și fără cash: „Viorico, dă, fă, banii!“.
daca taxa de inscriere a fost 800.000, calculati cat trebuia sa fie parandaratul dupa formula clasica a partidului: 10% din profit!