+PLUS, sluj la președinte

Oricine va fi viitorul președinte al României, dacă +PLUS „va ajunge la guvernare“ va fi un om fericit și mult mai puternic, mai apropiat de tătucul la care încă visează o mare parte a românilor, fie că recunosc, fie nu.

Zilele acestea, +PLUS

a scurs spre presă un document „sub umbrela“ Comisiei Naționale de Politici și Programe, document în care se sintetizează măsurile urgente pe care le va lua partidul imediat ce va ajunge la guvernare. Este neclar ce se înțelege prin „ajungerea la guvernare“, dar pentru ca măsurile din documentul partidului lui Dacian Cioloș să se poată realiza este nevoie de o majoritate de minimum două treimi din numărul parlamentarilor. Căci +PLUS vrea, înainte de toate, o reformă constituțională. Una superficială, incompletă, dar astea sunt urgențele lor.

În primul rând,

+PLUS dorește ca Parlamentul să fie dizolvat mult mai ușor. Într-un caz, dacă se votează în Parlament suspendarea președintelui, iar la referendum populația nu votează demiterea. În al doilea caz, spun înțelepții din +PLUS, Parlamentul ar urma să fie dizolvat și dacă trece o moțiune de cenzură, după consultarea liderilor de grupuri parlamentare. WTF?

Adică să înțelegem și noi: Parlamentul demite Guvernul prin moțiune de cenzură. +PLUS spune că asta ar trebui să ducă și la dizolvarea Parlamentului, prin simpla consultare cu liderii grupurilor parlamentare, care, de obicei, sunt pielea ploii în procesul democratic, ocupând niște funcții aproape onorifice.

Ce ar aduce, de fapt, aceste două modificări constituționale gândite, parcă, de niște copilași care de-abia au învățat să gângurească?

În primul rând, instituția suspendării președintelui ar dispărea de facto. Nici un parlament nu ar mai dori să suspende președintele, în condițiile în care referendumurile pot fi boicotate și se pot solda cu eșecuri aproape certe, ce ar duce automat la dizolvarea Parlamentului.

În al doilea rând, va dispărea de facto instituția moțiunii de cenzură. Chiar dacă, în România, doar trei guverne au fost demise prin moțiune de cenzură (Boc 1, Ungureanu și Grindeanu), există oricând riscul ca o moțiune de cenzură să treacă. Ce parlament își va mai asuma acest risc știind că va fi pedepsit la rându-i, prin dizolvare, dacă moțiunea este un succes?

În al doilea rând,

+PLUS vrea reducerea numărului de parlamentari.

În contextul actual, când pragul de reprezentativitate este foarte ridicat, un deputat reprezentând 73.000 de locuitori, iar un senator reprezentând 168.000 de locuitori, este absurd, de fapt, să ceri micșorarea numărului de parlamentari. Pentru că nu mai există în nici o circumscripție măcar 73.000 de locuitori care să aibă aceleași interese, societatea fiind din ce în ce mai fragmentată și mai nișată. În plus, micșorarea numărului de parlamentari ar permite o mai lejeră cumpărare a acestora de către diverse grupuri de interese. Controlezi mai ușor 300 de oameni decât 500 sau 600.

În al treilea rând,

+PLUS vrea modificarea modului în care este numită Curtea Constituțională. Astăzi, conform Constituției, CCR este numită după cum urmează: trei judecători sunt numiți de către Camera Deputaților, trei de către Senat, trei de către președinte. +PLUS ar vrea ca numirile să se facă astfel: trei de către președinte, trei de către colegiul de conducere al ÎCCJ, trei de către Parlament. Dacă, astăzi, CCR acoperă întregul spectru politic, în viziunea sumbră a +PLUS s-ar putea ca CCR să fie controlată de către președinte, direct și prin intermediul judecătorilor de la ÎCCJ, pe care el îi numește. Președintele ar avea 2/3 din voturile din CCR și ar cam face ce vor mușchișorii domniei-lui, căpătând puteri nemaivăzute până acum la un singur om, din 1990 încoace.

Tot +PLUS, desigur,

dorește să meargă cu nedreptatea până la capăt, promițând că va extinde votul timp de trei zile în diaspora pentru toate tipurile de alegeri unde pot vota cetățenii cu domiciliul în străinătate. N-ajunge că votul timp de șase zile la prezidențiale este o bătaie de joc pentru cetățenii din țară, care nu au dreptul decât la două zile, dar hai să mai și extindem bătaia de joc. Că doar plătește Cioloș, din banii de europarlamentar, cu siguranță.

De asemeni, +PLUS vrea creșterea numărului de deputați și senatori care să reprezinte diaspora, în concordanță cu numărul cetățenilor români cu domiciliul stabil în străinătate. Aici e mai simplu. În acest moment, diaspora este reprezentată de doi senatori și patru deputați. Înseamnă o populație de maximum 336.000 de cetățeni români cu domiciliul stabil în străinătate. Nu neapărat toți cu drept de vot. Dar avem o singură certitudine legată de numărul românilor cu domiciliul stabil în străinătate: cei aproape 80.000 de români care s-au înscris pe portalul EAP pentru a vota prin corespondență sau pentru a cere vot la o secție cât mai apropiată de ei. Să spunem că toți aceștia fac parte din familii cu minimum trei membri, din care doi cu drept de vot și unul fără, fiind minor. Să spunem că doar un membru major al familiei este interesat să voteze și s-a înscris. Așadar înmulțim 80.000 cu 3 (soțul/soția + minorul) și obținem 240.000 de cetățeni. Numărul de reprezentanți în Parlament ai diasporei nu doar că rămâne același, dar ar putea scădea de la doi la un senator și de la patru la trei deputați. Căci nu putem merge pe estimări și dat în bobi, ci doar pe certitudini și date exacte.

Măsuri mai are +PLUS

la teșcherea, unele dintre ele chiar bune, cum ar fi votul în două tururi pentru primari și președinții de CJ. Dar și foarte multe bălării. Iar puterea pe care vrea să o concentreze în mâinile președintelui ar trebui să ne sperie. Practic, fără să o spună direct, +PLUS dorește transformarea României într-o republică prezidențială destul de apropiată de modelul rusesc al lui Putin. Astă ca să vedeți de unde, totuși, sar rusofilii.