„Sînt Sulfina Barbu şi vă prezint realitatea aşa cum e. Noi facem ştirile.“
Dacă şi voi aţi văzut promo-ul ăsta, aţi avut acelaşi frison ca mine: oau, nu-i destul că la ştiri se vorbeşte încontinuu despre ei, la paritate cu celelalte drame ale existenţei cotidiene, precum violurile şi crimele? Acum politicienii au ajuns să facă, literalmente, ştirile?
De fapt, ideea nu e rea deloc. Mă refer la ideea inedită a Realităţii TV de a-i pune pe oamenii politici în spatele pupitrului de ştiri. Experimentul din uichendul care tocmai a trecut a fost cel puţin amuzant: figuri notorii din mai toate partidele (mai ales cei pe care îi vedem, oricum, tot timpul pe posturile de televiziune) au făcut ce ştiu ei să facă mai bine, adică au vorbit. Dar nu de capul lor, cum fac mereu ca invitaţi, ci cu un prompter în faţă sau cu un plan al emisiunii sub ochi. Măcar pentru cîteva ore, s-au pus în pielea celor care-i sîcîie seară de seară cu tot felul de întrebări incomode şi cu un tupeu nemăsurat (ca şi cum ei nu ar fi aleşii neamului, ci angajaţii lui, auzi îndrăzneală!). Au sîcîit şi ei alţi politicieni, au gafat, au avut trac, au răsuflat uşuraţi cînd s-a terminat. Cu ocazia asta, au realizat, sper eu, că meseriile de ştirist sau de moderator nu sînt deloc, dar deloc uşoare. Şi poate au înţeles că, în postura lor de aleşi, cineva trebuie să-i tragă de urechi din partea alegătorilor. Şi nu o dată, într-un uichend, ci seară de seară.
M-a mai distrat să-i văd, zilele trecute, pe unii dintre cei mai aprigi combatanţi din arena găunoaselor „dezbateri politice“, forţaţi de noua postură să fie politicoşi şi zîmbitori, deşi de partea cealaltă a mesei ar fi fost sentenţioşi, superiori şi ironici la adresa „adversarilor“. Sau mai rău, dacă ar fi avut pe ce pune mîna. De fapt, ce spun eu? Era prin studio şi senatorul Marius Marinescu-Bideu, şi chiar avea un pahar cu apă în faţă. Pahar care a rămas cuminte la locul lui pînă la sfîrşitul emisiunii. Sincer, eu trec chestia asta la progrese.
Însă cel mai surprinzător mi se pare să văd politicieni făcînd ceva, orice – sincer, nu mă aşteptam să mai aibă habar. Şi asta se vede. Una peste alta, salut ideea şi cred că are potenţial. Mai ales în an electoral. Aş vrea să-l văd pe Crin Antonescu pregătind o şaormă cu de toate în Dristor la şapte dimineaţa. Sau pe Elena Udrea lucrînd, măcar o zi, ca asistentă medicală. Sau, de ce nu, pe Mircea Geoană ca antrenor de fitness.
Iar ca să punem capac avîntului experimentator, poate ar trebui să încheiem prin a-i convinge pe politicienii noştri să încerce ceva deosebit: ce-ar fi ca, măcar vreo două zile, să încerce să fie politicieni?
