Marcel Ciolacu este președintele PSD pentru următoarele patru luni, patru luni și jumătate. În ianuarie, după ce partidul va fi înfrînt glorios la locale, dar mai ales la parlamentare, maurul își va fi făcut datoria și va putea să plece liniștit, într-o retragere aproape aureliană. Dar pînă atunci mai sînt cîteva lucruri de făcut: de împînzit pertidul cu incompetenți notorii, de sabotat finanțele partidului, de atacat în media toți purtătorii unor voci ostile marelui lider buzoian, de pîrjolit holdele și de otrăvit fîntînile.
După alegeri, cînd Ciolacu va avea soarta tuturor șefilor pesediști care au pierdut, PSD va fi aproape o umbră a partidului care era în 2016 sau 2015. Și tocmai spre 2015 se îndreaptă speranțele unora dintre nemulțumiții de actuala conducere. Spre președintele de partid de atunci, Victor Ponta, în care încep să vadă un salvator.
Doar că Ponta ar fi vrut să salveze partidul ceva mai devreme. Nu i-a ieșit, așa că acum o face pe inabordabilul. Nu răspunde la telefoane, refuză uneltiri mai mici sau mai mari și așteaptă să obțină cel puțin jumătate din scorul PSD la locale și mai ales la parlamentare, pentru a putea face o preluare fără opoziție. Ce n-a decis încă, nici el și nici generalul Predoiu, este dacă partidul își va păstra numele străvechi sau adversarii vor trebui să investească în recuzită nouă, inscripționată cu #muieproromânia.
1.796 de vizualizări
