Pontonul nu merge de multe ori la apă

Raluca Turcan și-a găsit timp, în încărcatu-i program, ca pe 22 septembrie 2021 să participa la tăierea cu fast a panglicii inaugurale a unui ponton/centru itinerant pentru tratarea copiilor cu dizabilități din Delta Dunării. Pontonul cu pricina a fost amenajat de către Fundația SERA, cu bani de la sponsorul Penny (Rewe Group), cam 120.000 de euro, și din fonduri europene. Pontonul a fost prins și în actele proiectului cu finanțare europeană „Întotdeauna în familie – proiect pentru reducerea instituționalizării, a riscului de separare și pentru asigurarea serviciilor de recuperare de proximitate copiilor din județul Tulcea“, un proiect în valoare totală de 5.954.979,39 lei.

SERA este una dintre cele mai vechi asociații/fundații care acționează în România post-revoluționară, fondatorul său, François de Combret, fiind printre acei primi occidentali care au întrezărit potențialul adopțiilor internaționale. De altfel, până la moratoriul care stopa adopțiile internaționale, SERA a fost unul dintre principalii exportatori de copii din România, lucru declarat și de către fosta funcționară europeană Rollie Post și susținut de către șeful ei la acea vreme, comisarul european Günter Verheugen.

După ce s-a tăiat conducta adopțiilor internaționale, SERA s-a mai luptat o vreme cu sistemul pentru a i se redeschide robinetul cu bebeluși, după care s-a reorientat și a început să obțină bani frumoși de la statul român, de la UE, de la UNICEF, Banca Mondială și alți finanțatori instituționali, precum și de la sponsori privați. Acești bani s-au dus în proiecte ce au legătură cu protecția copilului și asistența socială, centre de îngrijire a copiilor cu dizabilități și altele asemeni, precum și în multe sute de ore de seminarii și workshop-uri inutile, salarii zdravene ale angajaților. De exemplu, în 2020, salariul net al directorului executiv al Fundației SERA România a fost de 200.200 de lei anual, la care s-a mai adăugat niște mărunțiș de 51.870 de lei pentru managementul și coordonarea unor proiecte pe fonduri europene. În total, 21.000 de lei lunar, net. O sumă frumoasă, pe care directorul executiv al SERA o dublează, practic, cu o indemnizație de 21.840 de lei lunar, pe care o primește ca președinte al Consiliului Economic și Social.

Dar cine este acest binefăcător al copiilor, acest bun samaritean care, în schimbul a doar 42.840 de lei lunar, are grijă și de copilași, și de ditamai consiliul care analizează proiectele de legi, de hotărâri și de ordonanțe?

Bogdan Simion se numește caritabilul și conduce SERA de foarte mulți ani, învârtindu-se prin lumea bună a oamenilor care nu lucrează la stat, dar au foarte bune legături cu statul, organizațiile lor fiind puternic finanțate din bani publici. Folosindu-se de prietenia îndelungată care leagă fundația SERA de Ludovic Orban și invers, Bogdan Simion a obținut, fix pe 30 decembrie 2019, statutul de asociație de utilitate publică, prin semnătura Violetei Alexandru. Dacă ar fi avut ceva mai mult noroc, probabil că Bogdan Simion ar fi semnat singur acordarea statutului de asociație de utilitate publică pentru SERA, în 2015, când era cât pe-aci să ajungă ministru al Muncii în cabinetul Cioloș. Așa, însă, nu e decât un biet director și un biet președinte de organism statal, care de-abia ce duce acasă aproape 43.000 de lei lunar, ca să managerieze proiecte de succes, precum scufundarea pontonului în aplauzele momâilor chemate să taie panglica.