Popi în sutană electorală

Ieri a fost vreme proastă, parcă în ton cu vremurile astea minunate. A părut o zi de luni cât o lună de zile. Și probabil așa au să pară și astea câteva zile rămase până la răscruce.

Am aflat însă, mare minune, că „Biserica Ortodoxă Română își reafirmă clar neutralitatea în timpul campaniilor electorale, prin delimitarea de orice act de politică partinică și prin evitarea implicării în susținerea publică a vreunuia dintre candidații care participă la competiția electorală prezidențială”.

Ai zice că preafericitul și-a găsit chemarea și vrea să se apuce de stand-up comedy. Ori asta, ori conducerea BOR e complet ruptă de realitate. Să nu fi aflat Daniel că Tomitanul se pupă de mult în bot cu extremiștii? Mai ieri, cu mare alai și în plină campanie electorală, sfințea un sediu AUR și acum aflăm că e neutru?! Să nu fi aflat că, în campania trecută, la Mănăstirea de la Oașa, Irineu și o întreagă ceată de fețe bisericești îi preaslăveau pe Mesia Georgescu?!

Zeci și sute de popi sunt agenți electorali, și asta nu de ieri sau azi, ci de când lumea și bugetul public.

În plus, în timp ce băieții BOR se joacă de-a neutralitatea și neimplicarea, mai mulți lideri ai cultelor Romano-Catolic, Reformat, Unitarian și Lutheran i-au îndemnat public pe credincioși să voteze „împotriva extremismului”.

Adică, unii că să voteze cu patrioții, alții că împotriva extremismului. Dar, cum n-au zis George Simion sau Nicușor Dan, e în regulă, că s-a păstrat principiul neutralității și neimplicării în politică, sanchi.

Ambele gesturi sunt la fel de grave, în principiu. Și sunt dovada că popii sunt, la bază, nimic mai mult decât niște agenți electorali. Până și faptul că BOR, care în mod normal se face că plouă, a remis un comunicat în care să-și exprime neutralitatea și neimplicarea e o dovadă a faptului că ele, neutralitatea și neimplicarea, sunt doar retorică. În realitate, popii sunt niște mici organizații de partid, care nici măcar nu riscă stigmatul „traseismului” atunci când se răsucesc spre punga mai groasă.

Și asta, din păcate, e o temă pe care nimeni din viața publică nu vrea să o discute. Nu candidați, nu lideri de partid, nu aleși, nimeni. De reparat nu mai zic…