Când e o vreme ca acum, ba cald, ba frig, virușii se simt minunat. Cel mai bine se simt ei în aglomerație, iar visul virușilor este ca fiecare zi să fie o Valentine’s Day. Adică oamenii să se adune într-un cadru festiv și să se pupe. Virușii iubesc iubirea și lăcrimează de emoție când se înfiripă o poveste de dragoste, știind cât e de comod și de rapid să circuli prin salivă. Și cu tusea ori strănutul ajungi la destinație, dar, prin comparație, sărutul e business class la avion față de un tren Regio! În schimb, virușii nu pun mare preț pe fidelitatea în cuplu, ba chiar se bucură dacă partenerii se mai pupă etc. și cu alții, că așa vizitează și alte organisme, ajung și prin alte trupuri. Pe ei nu-i interesează că, după Ziua Îndrăgostiților, duduia s-a ales, pe lângă trandafiri roșii, și cu ochii vineți, ci sunt fericiți că a infectat încă niște domni care, la rândul lor, vor mai pupa pe de lături încă niște dudui, care și ele etc.*
După Valentin vine cu pași grei, dar sprinteni, tradiționali, românești, Dragobetele. Marți. Se lasă iar cu petreceri tematice: românii care de-abia au scăpat de virozele iubirii se vor aduna din nou, cu iritații și coji sub nas, de la suflat în batiste, să sărbătorească amorul pe stil dacic. Dar, acum, virușii vor da înapoi, fiindcă se tem de descântecele strămoșești și de fierturile din bătrâni (adică fierturi din ierburi, lăsate de bătrâni, nu fierturi din bătrâni, supe, ciorbe etc.)! De aia nici nu avem boli, de la Decebal încoace; pe care le mai avem, sigur le-au adus alții, în special ungurii, UE și indienii, care le cară în cutiile de pe scutere. Sau nu există, cum a fost COVID, o conspirație ca să bage cipuri în români, să-i apuce de cap. Suntem sănătoși, că ne apără Dragobetele. Cel puțin așa se mai spune în popor.
Da, virușii nu se agață de petrecăreții adunați la chefurile de Dragobete, fiindcă mulți dintre aceștia tocmai au trecut prin virozele de după chefurile de Valentin, unii tușesc, alții mai iau pastile, se interacționează rar, de la distanță, că nu-ți vine s-o pupi nici pe Miss Univers când o auzi cum horcăie și o vezi cum își suflă nasul în batista lipicioasă ca dâra de melc. Și când se mai îmbrățișează, pe la final de petrecere, alcoolul din ei e deja suficient încât să omoare și bacteriile de holeră ori ciumă bubonică. Iată deci de ce strămoșescul Dragobete, fiu al Babei Dochia (deci nepot al lui Decebal, conform legendei), spre deosebire de Valentin, are grijă de sănătatea noastră. Asta, până la sărbătoarea Mărțișorului, tot de la strămoși, când se ia tetanos de la boldurile ruginite.
- Dacă se petrec în școli, prin tuse și strănut, infectările se pot utiliza ca material didactic, să învețe cei mici progresiile geometrice.
Se vrea umor scremutul asta de articol?