O discuţie încărcată de fum şi damf de spirtoase s-a încins iar în vila Lac 1, cu o săptămînă înainte de interviul de la TVR. Dinăuntru răzbătea vocea preşedintelui. În ea se ghiceau mînia, nehotărîrea şi ceva alcool.
Se auzeau interjecţii, bucăţi de cuvînt, capete de frază. Frînturi de propoziţii începeau cu „futu-l în bot“ şi se terminau cu „pe Lăzăroiu“, şi tot aşa. Santinela din spatele casei a numărat nu mai puţin de douăzeci şi opt de „băga-mi-aş“-uri, urmate imediat de cuvîntul „gura“ şi de nume ca Berceanu, Boc, Blaga, Ungureanu, Preda şi, mai rar, Voinescu. Se poate să fi fost vorba despre o analiză a fenomenului Albă ca Zăpada în contextul Mişcării Populare. Cînd şeful pazei a plecat după o nouă provizie de gheaţă, prin uşa întredeschisă s-a auzit clar: „Ce dracu’ să fac cu blogării lu’ Lăzăroiu? Mişcarea are nevoie de oameni care să aducă voturi, de oameni serioşi! Dă-mi trei dilii ca Becali şi…“ – dar aici uşa s-a închis la loc.
