Luni dimineață, băieții de la DNA, împinși de la spate de băieții și fetele de la OLAF, susținuți frenetic de SRI, au bătut la ușile Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, precum și la ușile mai multor băieți angajați prin instituție. Și aveau toate motivele să o facă. Toate cele 25 de milioane de motive, căci cam la atîția euroi se ridică țeapa pe care iubitul stat român și-a luat-o de la o suveică româno-bulgară. O țeapă pe care mintea odihnită a funcționarului român credea că o va achita tanti UE ori o bancă bulgărească. Povestea începe cam așa.
Sîntem în anul 2012, iar APIA face eforturi serioase pentru a ajunge din urmă – și a depăși chiar – nivelul agriculturii de subzistență. Bani ar fi, căci UE ne pune la dispoziție un purcoi de bani prin programul PEAD, pentru întrajutorarea persoanelor celor mai defavorizate. Procesul e simplu: APIA semnează în fiecare an niște contracte cu diverse firme, firmele astea împart făină, zahăr, ulei și alte produse de bază prin toată țara, APIA achită firmei factura, după care cere Uniunii să-i deconteze cheltuiala. În anii precedenți, mai toate afacerile din PEAD au fost arătate cu degetul de către presă ca fiind niște șmenațiuni și aranjamente politice. Anul ăsta avea să fie altfel. Se făcuse chiar și o licitație, cîștigată de o firmă din Bulgaria, aparent serioasă, Viem Corporation, care mai lucrase în trecut cu APIA, chiar dacă pe niște sume mai mici. Bașca, bulgarii erau atît de serioși încît aveau și o scrisoare de garanție din partea First Investment Bank din Bulgaria, care arăta că sînt solvabili.
Dar licitația fusese întîrziată și abia dacă se finalizase pe la sfîrșitul lui septembrie. Ar mai fi fost însă ceva timp la dispoziție, pentru împărțeala alimentelor. Ceea ce bulgarii au și făcut, așa, în proporție de cam 5% din valoarea contractului. APIA era însă grăbită rău, căci avea termen de cerere a rambursării data de 31 octombire. Iar rambursarea trebuia făcută, normal, cu actele doveditoare ale plății. Prin urmare, se decide ca plata să fie făcută în avans, că doar bulgarii se dovediseră, sanchi, serioși și începuseră împărțeala alimentelor. Numai că, să vezi surpriză, după ce APIA decide schimbarea cu plata în avans, firma bulgărească vine și ea cu o schimbare: cere ca banii să nu mai fie virați în conturile de la First Investment Bank din Bulgaria, care emisese scrisoarea de garanție, ci într-un alt cont al firmei, la Bank of Cyprus. Curios lucru, sau nu prea, băieții din APIA se conformează și decid să facă transferul. Și asta în condițiile în care, se pare, ar fi existat chiar o notă din partea băncii bulgare în care APIA era înștiințată că banii trebuie virați, musai, în contul de la banca bulgară, cea care a emis scrisoarea de garanție. N-a contat însă: directorul Gheorghe Benu semnează ordonanța și banii – în lei – ajung la BCR, care-i schimbă, la cursul zilei, în euro și-i transferă apoi în contul din Cipru. Bașca, după toată tărășenia asta, Benu stă liniștit, că doar el semnase un ordin pentru plata în lei, deci nu-i pasibil de o țeapă în euro. Hă-hă!
Evident că banii, odată ajunși în Cipru, se evaporă rapid, cum rapid se evaporă și bulgarii, cu alimente cu tot. APIA rămîne cu buza umflată, iar amărăștenii ce așteptau ajutoarele – cu burta goală. Nu-i nimic, că doar conducerea APIA are scrisoarea de garanție, pe care o poate executa. Numai că, firește, din moment ce au trimis banii la dracu-n praznic, și nu în conturile First Investment Bank, banca bulgară refuză plata. Treaba se complică. Se împute chiar. Ca să fie bine, Daniel Constantin – acest “rezolvă-toate” din Ministerul Agriculturii – își trimite Corpul de Control la APIA. Numai că, de la Corpul de Control, merge taman Emanoil Pena, acum la minister, fost șefuleț pe la APIA și amic cu Bena. Evident, controlul e de fațadă și nu se decide nimic. În fapt, se decide ceva: APIA mai scoate din buget vreo 200.000 de euroi, pe care-i dă unei firme de avocatură, care urma să oblige banca bulgară să dea banii, cei din scrisoarea de garanție. Urmare: APIA obține o sentință, pe la Tribunalul Giurgiu, care e însă una mai mult de palmares, neputînd să oblige banca bulgară să marce banul.
După toată țeapa asta, tărășenia ajunge la DNA, unde se stă o vreme pe dosar. Apoi, însă, pe fir intră și OLAF-ul, care în vara asta descinde prin birourile APIA, de unde ridică documente – mai mult înscrisuri, căci așa se lucrează la APIA, cu pix și hîrtie. Iar la începutul săptămînii ăsteia, după aproape trei ani, la ușa funcționarilor din APIA bate și DNA. Era, pe undeva, și timpul. Mai ales că despre șmen s-a mai auzit pe ici, pe colo, iar cei de la Rise Project au dezvăluit chiar și ce clanuri interlope stau în spatele firmei bulgare, deținută în acte de un boschetar.
Tare articol !!! Mafia…mafia…mafia….