Povestire cu bani aproape falși din zorii democrației românești

Prin 1992 sau ’93 o consignație din Iași propunea clienților carnețele „de informare”: fiecare foaie era copia față-verso a unei bancnote SUA, de la un dolar la o sută, în mărime naturală. Nu existau, la vremea aia, Euro. Pe fiecare scria, mare, SPECIMEN, iar rolul lor declarat era de a-i familiariza pe români cu valuta pe care, până atunci, o văzuseră doar în filme – în epoca de aur a lui Ceaușescu intrai la bulău dacă erai prins chiar cu un dolar, cât de mic. Carnețelele costau o nimica toată, nici cât guma de mestecat.

Peste bulevard de consignație se întinde o frumoasă esplanadă. La vremea aia devenise bazar, iar pe lângă românii care înregistrau pe loc casete cu Azur, Generic și Frații Pește erau și frați de peste Prut. Mulți frați de peste Prut, fiind moda podurilor de flori. Ei, frații, veniseră să vândă elastic de chiloți, zdrobitoare de usturoi, țigări ieftine, condimente și leacuri, conserve rămase din război (din cel ruso-turc), pocnitori, orice. Știu, fiindcă locuiam în blocul de alături.

Venise la mine un fotoreporter francez, cu care am făcut diverse materiale. Era fericit că unii moldoveni vindeau vechi aparate foto sovietice, Kiev, Zorki, FED, la prețuri ridicole pentru occidentali. Vorba vine, sovietice, copii bune ale unor aparate de vârf, furăciuni după Leica, Hasselblad etc. A cumpărat zeci, pe unele să le păstreze, iar pe celelalte să le vândă scump colegilor din Franța, dar nu asta-i ideea. La un moment dat își cheltuise toți leii schimbați la bancă și mai voia două aparate, dar să le plătească în dolari. Moșul care le vindea a luat banii, s-a uitat la ei în lumină, i-a pipăit și s-a răstit „Ăștia falși, dar! Nu luați în batjocură un om sărman! Eu știu deosebi, știu dolarii cum arată! Pe ăștia nu scrie SPECIMEN, ca pe ai mei!”, apoi și-a scos din buzunar și ne-a arătat teancul strâns de el în ultimele zile…

Mi-am amintit asta când am auzit de cele cinci milioane de bancnote „Prop copy” confiscate din Portul Constanța. Totuși, zic că n-ar fi ieșit nimic din șmen, fiindcă publicul țintă, cel care pune botul la fake-uri, refuză Euro, că-i din UE, de la Ursula, deci LGBT. Un falsificator mai cu simțul realității ar fi tipărit ruble sau, mai degrabă, cosoni originali, cu tot cu semnătura lui Decebal peste hologramă, că merg și ca recuzită de film, într-un remake după „Columna”.