Angriest Man in Brooklyn e un film trist. Și nu doar în sensul clasic al cuvîntului, ci și în toate celelalte. În primul rînd, e ultimul film cu Robin Williams lansat pe piață cît timp el era încă în viață. Sigur, mai există trei alte filme în post-procesare, dar pînă una-alta ăsta-i ultimul. În al doilea rînd, e un film despre un tip care află că o să moară, și încă repede de tot. Oricît de mult te-ai strădui să îmbraci asta frumos, n-o să stîrnești hohote de rîs. În al treilea rînd, între personajul lui Robin Williams și Robin Williams, personajul din ultimii ani, apar atît de multe similitudini, încît n-ai cum să te uiți la film fără să ți se ridice un pic părul pe ceafă. În al patrulea rînd, Cel mai furios om din Brooklyn e un film prost. Interesant, dar prost. Atît pentru ultimul film al lui Williams, cît și pentru un film în general.
Inspirat dintr-un film israelian din 1997 – Ultimele 92 de minute ale domnului Baum –, Furiosul spune povestea unui avocat, Henry Altmann (Williams), care urăște tot ce-l înconjoară: traficul, copiii mici care țipă, claxoanele, semafoarele, cozile la spital, Brooklyn-ul. Totul se schimbă în momentul în care doctorița Gil (Mila Kunis), la rîndul ei destul de tulburată cu nervii, îi spune că are un anevrism, că orice atac de furie îl poate omorî și că, în principiu, mai are de trăit doar 90 de minute. Brusc, după ani întregi de miserupism, Altmann își dă seama că are o singură viață și că i-au rămas mai puțin de două ore ca s-o salveze, așa că evadează din spital și pleacă într-o cursă nebună prin cartier, pe la ne vastă, copii, prieteni și alți oameni față de care are datorii. Sfîrșitul e călduț și previzibil, plin de învățăminte morale, așa cum ne-a învățat Hollywood-ul încă de la început.
Cum spuneam ceva mai sus, filmul e prost. Nu prost în sensul în care era prost Garcea și oltenii, ci urmăribil, dar frustrant în prea multe momente. În ciuda numelor mari de pe afiș – Peter Dinklage, care e excelent în Game of Thrones, și Mila Kunis, o prezență constantă în ulti- mii ani –, ambii sînt șterși, iar personajele lor sînt haotice. Singurul care excelează pe anumite bucățele e Robin Williams, dar chiar și el pare la 70% din capacitate, singurul moment demn de reținut fiind o scenă în care, cu doar cîteva minute rămase pe ceas, trebuie să cumpere o cameră video de la un vînzător care se mișcă în reluare și pe deasupra mai e și bîlbîit, interpretat superb de James Earl Jones.
Nu doar actorii sînt de arătat însă cu degetul. Scenariul pare alcătuit din foarte multe bucățele decupate și lipite la grmadă, ceea ce e probabil s-a și întîmplat, avînd în vedere că e vorba de o adaptare. Unele părți se leagă, altele par insuficient dezvoltate, în timp ce unele scene pur și simplu n-ar trebui să fie acolo.
Per total, Angriest Man in Brooklyn e un exemplu clasic de heirupism al studiourilor de la Hollywood. N-avem o poveste foarte bună sau un scenariu strălucit, nici regizorul nu e foarte bun, dar, hei, o să le dăm foarte mulți bani actorilor și sigur se descurcă ei.
