Prea puțin, prea târziu, domnilor Nicușor și Bolojan

Demisia lui Anastasiu nu este un act de onoare, cum se vor fi grăbit să aplaude susținătorii lui Nicușor & Bolojan. Sunt deja zile bune de când informația e publică și întreaga țară știe că omul chemat să reformeze statul era nimic mai mult decât un șpăgar ordinar, complice la metehnele unui stat corupt și beneficiar direct al sistemului. Bașca, au apărut și alte informații despre relațiile lui, ori ale partenerei, cu banul public controlat de politicieni.

Că nu și-a dat demisia în prima clipă? Păi, normal că n-a făcut-o! Nu-i ca și când s-a dus să denunțe șpaga de îndată ce i-a fost cerută! A stat opt ani până a prins curaj, până ce doamna de la ANAF fusese săltată în alt dosar. Ce să aștepte oamenii normali de la un asemenea individ? Până la urmă, omul a acceptat să fie vice-premier știind că e un șpăgar ordinar!

Întrebarea corectă este de ce n-au dat Bolojan și Nicușor cu el de pământ din prima clipă? Chiar n-a știut Președintele că omul ăsta, altfel un apropriat, e șpăgar? Atât de prost informat să fie Nicușor? Știe oare ce zi e azi? Iar Bolojan, marele lider PNL, n-a știut oare cine-i Anastasiu? Chiar n-a făcut o verificare înainte să-l accepte în funcția de subaltern direct? Bolojan știe oare ceva despre ceva?

E clar ca lumina zilei că ori avem cel mai prost informat cuplu de lideri, genul pe care-i lași în gară și nu-s în stare să ia trenul, ori suntem în fața unui act de complicitate. Și pare că suntem în a doua variantă, una în care, în cele câteva zile de tăcere, s-a negociat demisia lui Anastasiu. Cu el, în mod direct, cu anturajul lui, cu susținătorii lui și cu grupurile de interese care l-au propulsat în post. Nu e o demisie, e un pachet compensatoriu. E o șpagă ce i se va fi dat pentru a pleca în liniște și a nu face valuri.

Toate bălăriile din conferința de azi, lamentările legate de șpaga de supraviețuire ori bullying-ul la care l-a supus statul, în timp ce făcea milioane, nu arată decât o atitudine de lepră financiară, care nu înțelege nimic din România normală. Rar a existat un om care, prins cu mâța în sac, să dea dovadă de atâta infatuare și tupeu. Probabil că, în mintea lui, vorba colegului Mihai, încă îi datorăm niște bani și o statuie, undeva la Universitate.

Cine știe, poate Nicușor și Bolojan vor face un denunț cu ce le-a cerut Anastasiu ca să plece. Desigur, peste 8 ani, perioadă în care vor deconta ordonat și corespunzător.