Prea târziu

Cât este un politician „un om nou în politică“? O întrebare simplă, care nu poate primi decât un răspuns simplu: o scurtă parte din primul mandat, maximum un întreg prim mandat. După primul mandat, politicianul nu mai este „om nou“ în politică.

Câtă vreme este un politician sau un partid „antisistem“? Și mai simplu: până când este asimilat de sistem, până când devine una cu acesta, până când se integrează.

USR nu mai este partid antisistem de cel puțin patru ani, cu atât mai mult cu cât, deși obținuse doar 15% din voturi, a intrat și la guvernare, ca partid cu drepturi și portofolii aproape egale cu cele ale PNL, care nici el nu câștigase alegerile.

Următorul partid antisistem apărut după USR a fost AUR, care a și împrumutat o parte dintre alegătorii USR. I-a împrumutat, de asemeni, apucăturile și apetența pentru scandal, sfidarea minimelor norme de comportament civilizat etc. Au trecut patru ani, AUR s-a curățat de principalii scandalagii, s-a dedat la subvențiile guvernamentale, s-a obișnuit cu luxul hotelurilor de 3 și 4 stele, limuzinele scumpe, mâncărurile fine.

Pe SOS-ul Dianei Iovanovici scrie „sistem defect“ cu litere mari, dăltuite în slană. Dar tot sistem.

POT este și el un partid care nu vrea nimic altceva decât să devină parte a sistemului. A pozat în ceva mic, discret și modest, dar pregătește acest moment cu grijă și bani mulți de mai bine de doi ani. Va crește rapid, se va osifica și sistematiza.

Iar acum să ne întoarce la primul partid antisistem din lista noastră, USR. USR s-a făcut mare, are candidat prezidențial calificat în turul al II-lea al alegerilor prezidențiale. Cu excepția PSD, PNL, PD-PDL și CDR, doar România Mare a mai reușit să-și aducă omul acolo în 35 de ani. Este o performanță.

În fața unui aproape anonim, care a sărit ca un facocer furios în fața farurilor, candidata USR n-ar trebui să aibă emoții. Ar trebui să câștige fluierând. Cu Ciolacu ar fi câștigat fără probleme, cu Simion ar fi câștigat fără probleme, poate doar Ciucă, Geoană sau Diaconescu s-o fi bătut. Dar nici unul dintre aceștia nu a ajuns în turul al II-lea, așa că…

Deocamdată, în ciuda numeroaselor încălcări ale legii electorale, vizibile cu ochiul liber, Călin Georgescu este un candidat legal, a cărui candidatură nu poate fi împiedicată. Cel puțin nu în acest moment.

Doamna Lasconi ar porni ca favorită în acest tur al II-lea dacă partidul domniei-sale ar fi obținut un scor ceva mai mare la alegerile prezidențiale. Dar partidul a obținut un scor mai mic decât doamna. Nici PNL nu a obținut un scor prea bun, iar restul de partide care ar fi putut să o susțină pe Elena Lasconi se zbat în mlaștina sub-pragului electoral. Pentru a-l bate pe Călin Georgescu, pentru a câștiga alegerile, Elena Lasconi are foarte mare nevoie de voturile pesediștilor.

Cine sunt pesediștii? Acei oameni cărora simpatizanții și membrii USR, oameni superiori, le aruncau bancnote de 1 leu pe jos, sau monede de 10 și 50 de bani, ca să-i filmeze când se apleacă să culeagă banii, în hohotele oamenilor frumoși și liberi. Cine sunt pesediștii? Oamenii ăia pe care membrii și simpatizanții USR i-au înjurat constant, ăia cărora membrii și simpatizanții USR le-au dat, aproape opt ani, „mu…ie“. Poate că și oamenii ăștia se tem de Georgescu, de ruși, de război, de… Poate că așteptau doar niște scuze și o rugăminte clară, nu umilință, ci o fărâmă de modestie aplicată.

Până luni, 2 decembrie 2024, ora 23, aceste scuze n-au venit. Nu e timp de scuze, țara e în pericol. Pesediștii să facă bine și să înțeleagă că trebuie să o voteze pe Elena Lasconi. Cel mai probabil vor înțelege. Lunea viitoare, marți, miercuri…

Va fi prea târziu? Poate, dar se spune că vor fi gata să-și ceară scuze imediat, nu după 7-8-10 ani.