Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Premiile Clubului de Presă Cațavencii – 2012

Zoom Premiile Clubului de Presă Cațavencii – 2012

Dacă 2011 a fost un an în care, muribundă de felu-i, presa a mai reușit câteva articole memorabile, câteva texte de colecție și câteva anchete bine făcute, 2012 a fost mai puțin un an al jurnaliștilor, ci mai degrabă un an al proprietarilor. Nu că ar fi ceva nemaivăzut în  România, dar momentul în care semnătura deținătorilor de ziare, televiziuni și rețele de distribuție e mai importantă decât semnătura ziariștilor angajați este, totdeauna, un moment trist. Din păcate, nu va fi acesta ultimul moment trist al presei românești, cum nu va fi ultimul an în care ziare se închid prin metoda „trecerii pe online“ sau televiziuni se înmulțesc precum amoebele, prin diviziune. iar vestea proastă e că, după trecerea în 2013, salariile nu vor începe, în mod magic, să vină la timp, nu va apărea, ca prin minune, o instituție media ideală, în care să fie angajați toți cei care mai știu meserie. Dar să lăsăm aceste cugetări amare pentru altă dată, căci la sfârșit de an este momentul festivismului, al paharelor pline, al diplomelor irelevante și al felicitărilor ipocrite. Din păcate, dacă anul trecut am reușit să decernăm patru premii părții luminoase a forței, anul acesta ne vom concentra mai mult asupra părții maronii, cu, poate, una sau două excepții notabile.

Premiul „Reporteri între frontiere“Ex-aequo: România, te iubesc! și În premieră, pentru că au rămas singurele emisiuni de jurnalism ale unor televiziuni românești. Cineva ar fi putut spune că mai există astfel de emisiuni și pe undeva pe TVR, dar pentru asta ar fi trebuit ca acel cineva să le și vadă.

Premiul „Era cât pe-aci“ – Site-ul tvrinfo.ro, singurul portal de știri al ultimilor ani care chiar își făcea treaba, beneficiind de o echipă de jurnaliști cu vădite aplecări spre rigoare și deosebit respect pentru presa de tip britanic. Păcat că a fost omorât în fragedă pruncie de mânuțele rotofeie și slugarnice ale lui Claudiu Elwis Săftoiu. Mare păcat. (Iar aici se cam termină premiile OK ale acestui an. De asemeni, mare păcat.)

Premiul „Răspopa prostu’“ – Florian Bichir, pentru rapida ascensiune de la invitat în emisiuni de mâna a doua la statutul de realizator al unei emisiuni de mâna a doua. Pentru că ani de zile s-a autodefinit drept „distrugător de panarame“, poate a venit vremea să apese cu încredere pe butonul de autodistrugere.

Premiul „Cel mai bun google-itor de investigații“ – Silviu Mănăstire, pentru modul măiastru în care a reușit ca, venit la București cu bani din vânzări anterioare, să-l convingă pe Florian Bichir că este un arhicunoscut jurnalist de investigații, deși n-a făcut decât să citească investigațiile altora, fără a cita sursele.

Premiul special pentru transparență – Silviu Mănăstire, pentru că în spatele atacurilor sale la adresa OMV-Petrom și a firmelor de insolvență se vede, în spiritul unei transparențe totale, demersul meschin al oamenilor aflați în insolvență cu datorii masive la OMV-Petrom. (Florian Bichir ar merita și el un premiu în acest domeniu, dar ia deja salariu, ceea ce este nemeritat de mult).

Premiul „Conturile lui Dan Voiculescu“ – echipei de șoc a antenei 3, care este profund convinsă că doar ea a câștigat alegerile. Dacă ar fi fost adevărat că o televiziune cu maximum 500.000 de telespectatori (da’ maximum) poate influența rezultatul alegerilor, morții din Teleorman n-ar mai fi fost nevoiți să iasă la vot în mod repetat.

Premiul „Ce nu facem noi pentru Dinu“ – echipei de conducere a trustului Adevărul, care a crezut că, schimbând foaia și trecând de urgență în tabăra președintelui Băsescu, își va salva slujbele. Adevărul e că pentru asta a fost nevoie să renunțe la mulți angajați, și-au păstrat slujbele și salariile, dar tot n-au reușit să-și păstreze patronul.

Premiul „Limba noastră-i o comoară“Ex-aequo: Dan Tăpălagă și Cristian Ghinea pentru volumele dedicate procurorilor și instituțiilor pe care le conduc. când se va scrie despre „Fenomenul DNA“ la fel de liber ca despre „Fenomenul Pitești“, cei doi vor fi printre martirii despre care se va spune că „e mare păcat“ că au fost îngropați în aceeași groapă comună cu borfașii de rând.

Premiul pentru întreaga activitate – RCS&RDS, pentru faptul că a reușit să sfideze toate legile românești și pe cele ale economiei de  piață și a transformat cota de piață enormă pe care o deține în dictatură a mediocrului „de la sales“. O mențiune merită și clienții lor, pentru că fie sunt proști, fie le place.

Premiul „Armata e printre noi“ – Robert Turcescu, Valentin Zaschievici, Radu Tudor, Karl Peter Schwartz, pentru că au demonstrat în 2012 că pot face figură credibilă și ca civili.

Premiul „Nunta Zamfirei“ – Rareș Bogdan, pentru outfit-urile reușite de ginerică perpetuu.

Premiul „Elena Udrea pentru cel mai bun autointerviu“ – Elena Udrea (creație), Dorin Cocoș (finanțare), redacția Monitorul de Neamț și Roman (slugărnicie), pentru autointerviul Elenei Udrea, o capodoperă a genului (link).

Premiul „Analiștii noștri sunt mai votați decât ai lor“ – Daniel Barbu, Vlad Nistor, Cristina Anghel, Sorin ilieșiu, oameni care ne-au demonstrat că poți porni de la mijloc și ajunge sus, important fiind doar să o faci la televiziunile care trebuie.

Publicat în Caţavencii, nr. 51, 27 decembrie 2012

1 comentariu

  1. #1

    Interviul cu Udrea e incredibil. Nu-mi vine sa cred ca mai exista astfel de interviuri. Poate totusi e o gluma. Pur si simplu nu-mi vine sa cred…

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
Ultimele articole
Editoriale
bijuterii argint