În vremuri de pace, Klaus Iohannis prinde drag de câte un militar, despre care aude numai cuvinte de laudă de la partenerii strategici. Atât de tare se atașează președintele nostru de oamenii care le plac americanilor, încât promovarea lor devine idee fixă. Atât de fixă, încât nu renunță la ea orice s-ar întâmpla. Așa a fost și cazul generalului Ciucă, pe care Iohannis l-a îndrăgit atât de mult încât nu s-a lăsat, timp de doi ani, până nu l-a văzut prim-ministru.
În vremuri de criză, Klaus Iohannis prinde drag de câte un politician care-i lasă impresia că acționează așa cum trebuie. Când ne-a lovit pandemia, pe lângă cei îndrăgiți de președinte s-a aflat și Marcel Vela. Dar n-a fost o iubire statornică. Atunci când Vela a luat-o pe arătură, crezându-se mai primadonă decât era cazul, președintele i-a întors spatele, lăsându-l de izbeliște. Apoi s-a amorezat politic de Florin Cîțu, fără de care viața prezidențială nu mai avea rost. L-a uns în fruntea Guvernului, a blocat țara o jumătate de an ca să-l vadă președinte de partid, l-a umflat și l-a tot umflat până când l-a spart.
Izolat la Cotroceni, împiedicat de SPP să ia contact cu ființe vii în timpul coborârilor de pe pârtie, Klaus Iohannis nu prea socializează și nu prea cunoaște oameni decât în perioadele în care diverse urgențe îl obligă să mai primească oaspeți.
Așa s-a întâmplat și acum, când istoria i-a pus în brațe un alt ministru despre a cărui existență Klaus Iohannis avea doar o vagă idee.
Cum, însă, Inspectoratul pentru Situații de Urgență se află în subordinea ministrului de Interne, președintele nostru a ajuns, vrând-nevrând, să-l cunoască mai bine pe Lucian Bode. Policalificatul fost pedelist, transplantat cu succes în PNL, nu are calități deosebite, dar are exact ceea ce apreciază președintele: o supușenie care-l face extrem de agreabil. Așa a și ajuns, de-a lungul timpului, șef peste trei ministere fără legătură între ele și fără legătură cu pregătirea lui profesională. A fost ministru al Economiei în Guvernul Ungureanu, ministru al Transporturilor în Guvernul Orban și a ajuns la Interne în guvernele Cîțu și Ciucă.
Acum, Bode este în legătură directă cu președintele, cât de des se poate, pentru a-l lămuri despre situația refugiaților. Informații și-ar lua președintele și din alte surse, dar îi place să le primească însoțite de o limbă în ureche, de curățatul unei scame imaginare de pe costum și de încuviințarea slugarnică a înțeleptelor directive pe care le dă. Iar pentru toate astea au fost inventați oameni precum Lucian Bode, care se achită ireproșabil de sarcini.
Cunoscând modul de funcționare a lui Klaus Iohannis, care îl vede azi, îl vede mâini, astfel dorința-i gata, Florin Cîțu a început să-și facă griji. Acum, fostul premier se roagă seară de seară la toți sfinții ca exodul ucrainenilor să se sfârșească mai repede, până nu-i vin idei năstrușnice omului de la Cotroceni. Ce fel de idei năstrușnice? Păi, de exemplu, aia că Bode ar putea fi un bun președinte al PNL.
