Nicicând, în toți acești cinci ani, nu a ajucat mai prost Klaus Iohannis.
Bine, nicicând, în acești cinci ani, nu a fost nevoit să fie mai prezent. Iar prezența, să fim sinceri, îl deranjează și îi dăunează.
Să vrei să arăți că te lupți cu PSD refuzându-i Vioricăi Dăncilă niște jucării interimare e infantil.
Dar asta tot nu ar fi nimic: e stupid și, din ce mai poate glăsui legea noastră, și foarte ilegal.
Să trimiți PSD-ul și pe Dăncilă în Parlament în speranța că ce?… Că va „cădea” acolo? Nu, nu va cădea. Ar putea să fie un nou semn (al câtelea?) că PSD nu mai e vrut la putere. Și?
Mâine, PNL ar putea să depună moțiune. Nu vrea. Negociază, adună semnături, și tot adună, și adună iar. Ar fi trebuit, până acum, să fie semnături cât să dea jos toată România de oriunde. Însă asta nu se întâmplă.
Dar jocul lui Iohannis devine de-a dreptul mizerabil într-un punct. În punctul în care președintele spune asta: „Avertizez PSD să pună rapid capăt acestei crize politice, care se poate transforma într-o criză cu efecte directe asupra cetățenilor. PSD riscă să ducă România într-un blocaj, care poate însemna inclusiv întârzieri în plata pensiilor și salariilor”.
Iată ceva care ar trebui, într-adevăr, discutat: PNL a strigat în tot acest timp că nu sunt bani de salarii și pensii mărite. Oare tocmai trecem prin criza pesedistă care la anul va scuza următoarea tăiere de salarii?
Iohannis ar avea un alibi: „Io am zis de-atunci”.
Dincolo de toate acestea, prezența îl sufocă pe Iohannis.
