Se cam lungesc cele 30 de secunde, cîte zicea Ponta că-i trebuie să anunţe guvernul, după ce trece moţiunea. Răsuflă, însă, ba o listă, ba cîte un nume dat ca sigur. Mai iese şi cîte un Pambuccian şi zice, preventiv, că el nu vrea nimic, după ce-au întors minoritarii armele. Geoană se laudă că el le-ar mai fi adus cinci voturi la moţiune useliştilor. Nu cere nici el nimic, dar – oameni sîntem! – aşteaptă ceva, o măslină, o atenţie. Moflujii îi fac de ursuzluc lui Ponta, iar Antonescu vorbeşte de-a dreapta premierului desemnat, ca doftorul fără de arginţi.
Generalul Oprea şi-a amintit subit că e prieten cu premierul, în timp ce Băsescu î-a dat întîlnire „maimuţicăi” la Neptun. Se schimbă guvernul, se schimbă majoritatea – se schimbă şi cumetriile politice.
La Palatul Victoria şi prin prefecturi maşinile de tocat hîrtie funcţionează non-stop, zic răuvoitorii. Procurorii aşteaptă cu mîna pe telefon, arendaşii asfaltului pregătesc peşcheşul şi prostimea păţită se-ntreabă ce halviţă-i va aduce guvernul ăsta nou şi trage nădejde că după ce se va împărţi tot ce-i de împărţit, va mai rămîne ceva pe fundul sacului. Şi dacă nu s-o găsi nimic de dat, măcar să nu mai apară ceva de luat.
,,Generalul Oprea şi-a amintit subit că e prieten cu premierul, …” (copy-paste)…ăsta e chiar general?
„Şi dacă nu s-o găsi nimic de dat, măcar să nu mai apară ceva de luat.”
Triste poante pontice…