Dacă White Stripes ar fi fost doi liceeni cu pantaloni evazaţi, care se bulănesc la McDonald’s şi merg sîmbăta în Club A, atunci ei ar fi fost The Ting Tings. Iar ăştia cîntă o muzică pentru reclame la cornuri cu ciocolată, ca mulţi alţii. Să-i consideri post-punk revival e jenant. Dacă le zici că-s new wave, e o jignire pentru The Knack. Cum n-au mai scos nimic din 2008, însă, pot spune că am descărcat curios şi uşor nerăbdător albumul*.
Voiam să-i văd din Club A ajunşi în Control. Dar ei se bîlbîie cu aceeaşi limbă cu care au lins succesul sezonier datorită hitului „It’s Not My Name“. Nu numai Sounds from Nowheresville e caraghios, ci şi felul în care cei doi motivează lunga absenţă: au aruncat la gunoi toate piesele de pe prima variantă a albumului, pentru că „nu-i mulţumeau“. Pur şi simplu „îşi prindeau urechile în sound-ul nou“… Ha-ha-ha!
* The Ting Tings, Sounds from Nowheresville, Columbia Records.
Gen din aceeaşi categorie
1. Ladyhawke – Anxiety. Încă nelansat, dar cu siguranţă va fi o audiţie mult mai inspirată decît albumul de mai sus. Primul single, Black White & Blue, se poate asculta online. Şi e ascultabil.
2. Niki & The Dove – Instinct. Mai întîi a fost The Fox, iar acum DJ, Ease My Mind se aude obsedant. Albumul celor trei suedezi pică în luna mai şi e de urmărit.
3. Foster the People – Torches. Trupa asta e un fel de MGMT puţin retard pe vin spumant pentru copii. Dar băieţii-s molipsitor de simpatici şi jucăuşi.