A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nici nu s-ar povesti, o prințesă iresponsabilă pe nume Bean care, în îndelungatele sale căutări de sine, ca orice adolescentă zăpăcită, găsește un demon personal (Luci) și un elf fugit de-acasă (Elfo). Și nu era una la părinți, pentru că mai avea un frate vitreg (Derek), pe care tatăl său (King Zog), regele ținutului Dreamland, l-a făcut cu a doua nevastă (Queen Oona), după ce mama ei (Queen Dagmar) a fost împietrită dintr-o greșeală… (povestitorul se oprește aici, ca să nu strice magia cu un spoiler), dar mîndră în toate cele, Bean fiind tot ceea ce nu e o prințesă Disney: alcoolică, cartofoare, nonconformistă în stilul domnișoarelor cu cont de Snapchat și tatuaje florale roz, o millennial de început de secol XI care nu-și găsește locul într-o lume crudă care, bineînțeles, n-o înțelege. Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa, mai pe scurt.
Cam ăsta ar fi rezumatul basmului medieval pentru adulți pe care Matt Groening își încearcă mîna, în pauza dintre sezoanele cu Homer, Bart și gălbejiții lor, o parodie animată de Game of Thrones cu urme de Shrek în care Evul Mediu e tratat într-o cheie satirică foarte actuală, problemele pe care le au membrii dinastiei Zog nediferind foarte mult de cele ale unei familii moderne, cu copii rebeli și rate la bancă.
Numai că, deși executivii lui Netflix au semnat cu Groening, frecîndu-și mîinile convinși că au dat peste o mină de aur, ce să vezi, materialul din Disenchantment arată și sună a steril: poante mediocre, departe de nivelul de rafinament al celor din sezoanele inițiale The Simpsons sau Futurama, cu umor forțat în multe momente, personaje neconvingătoare și scenariu confuz, fără o direcție clară.
Ideea nu-i neapărat rea, dar realizarea e mult sub standardele cu care ne-a obișnuit Matt, făcînd din Disenchantment exact ce-i spune și numele, o producție mediocră, o dezamăgire pentru toți fanii săi. Și pentru că el nu știe românește ca să citească rîndurile astea, l-aș întreba pe Șerban Cristescu, românul care figurează la credits ca Creative Director (cacofonie intenționată), ce-a fost în capul lui/lor cînd s-au folosit repetat de clișee și faze reciclate de prin alte show-uri, dar mă tem că n-ar ști să răspundă.
Disenchantment, 2018-, fantezie animată vag amuzantă, creat de Matt Groening, difuzat de Netflix.
