Prințul Charles și sălbăticia

Cred că prințul Charles e cea mai accidentală vedetă mondenă a României. E viața grea la tabloid. Cînd plătești niște semianalfabeți să traducă 14 articole pe oră de pe site-urile tabloidelor din Anglia, mai nimeresc din greșeală pe acolo și știri cu Charles, chit că nu interesează pe nimeni. Exact ca fragmentele de insecte din conserve și urmele de alune din ciocolata fără alune. Tabloidul românesc, din cauza procesului defect de fabricare, conține urme de prințul Charles. Deși chiar nimănui nu-i pasă de speculațiile unui scrib de presă de scandal în legătură cu părerile soției prințului Charles despre lucruri, traduse de alt scrib de presă de scandal.

O dată pe an însă, prințul Charles vine într-un fel de safari prin România, moment în care ne laudă puținm, iar noi ne gudurăm. Ce țară frumoasă avem, de vine Charles pe aici! E frumoasă, dar nu de-asta vine el. Vine aici fiindcă e exact ca la începuturile civilizației. Pentru că e un loc unde un aristocrat alb poate trăi cum trăiau strămoșii lui acum mii de ani. Ați putea spune că sînt multe locuri de genul ăsta, dar acelea nu sînt atît de autentice pentru omul alb. Că și în Africa se trăiește ca în epoca de bronz, dar e altă vegetație. Nu poți să te caci într-un tufiș că te mușcă șarpele și îți intră un scorpion pe uretră. Aici, în schimb, e ca în Anglia medievală, doar că mai însorit.

Normal că îi place. Dă 200 de lire și închiriază un sat întreg să-i facă mămăligă și să se bucure în jurul lui cît o mănîncă. După care va povesti cu ochii mari de uimire rudelor lui, care trag bășini prin chiloți de mătase, cum a dormit el o noapte pe dușumea. Ce temerar! Pentru un om ca el, asta e o coborîre la fel de mare și de palpitantă cum ar fi pentru mine să dorm o noapte în șanț. E, pînă la urmă, o dovadă de masculinitate să renunți voit pentru o perioadă scurtă la privilegiile tale. Să te descurci în viață, o săptămînă, fără majordomul special care îți spală urechile cu ceai de mușețel și fără ăla care îți scutură periuța de dinți să nu rămînă udă, după ce te speli.

Și normal că vine să spună că România trebuie să păstreze tradițiile satului. Cel puțin pînă se inventează mașina timpului. Unde altundeva te poți întoarce în Evul Mediu, dacă nu aici? La ei sigur nu, că au priză și WC în casă pînă și în cel mai mic sat. Noi nu avem. Și de-aia e România un loc absolut minunat și sălbatic, care te face să te îndrăgostești de el și să îl păstrezi aproape în amintiri. Dar în care nu trebuie să stai mai mult de o săptămînă pe an.