Câțiva ani, după numeroasele achitări pronunțate pe bandă rulantă în răsunătoarele dosare ale epocii Kövesi, instrumentul electoralo-politic numit procuror a fost folosit cu precauție spre deloc, mai ales că exista riscul ca unealta să scape din mână și să zgârie vreun prieten. Ultima dată când unealta de tip procuror a mai fost folosită, în istoria recentă, împotriva unui contracandidat politic a fost în 2019, înainte de alegerile prezidențiale, când Dan Barna a fost adus cu 7-8 procente sub partidul pentru care candida și prin metoda procurorului și a dosarului deschis de Rise Project. După alegeri, când lucrurile s-au rezolvat, dosarul s-a clasat, așa cum se întâmplă cu toate aceste dosare după ce și-au făcut treaba.
Multă vreme, pentru că lucrurile stăteau bine în sondaje iar întocmirea de dosare era chestie complicată, pentru care era nevoie, măcar, de indicații ferme ale numelor pe care să se întocmească dosarele, procurorii au început să se umple de praf. Dacă nu aveau nume-țintă, aveau, cel puțin, nume și culori de care n-aveau voie să se apropie nici cu o floare. Nu conta ce făceau primarii sau șefii de CJ-uri care se plasaseră de partea bună a istoriei, aia în care România era educată de un sas gângav. Atâta vreme cât culoarea era corectă, cât inițialele partidului conțineau și P, și N, dar mai ales L, procurorii aveau și încă mai au interzis. Și ar fi avut și la ceilalți, slujitorii culorii complementare din coaliție, ăia pe care-i găsești mai ales sub inițialele P, S și, desigur, D, dacă ăștia nu ar fi dat ei înșiși semnul că sunt dispuși să ofere singuri pagube colaterale.
Căci PSD-ul, partid cu tradiție îndelungată în autodevorare și autodistrugere, a făcut ce a știut el mai bine dintotdeauna: s-a apucat să-și dea singur pe mâna procurorilor foștii șefi și șefuleți. Iar dacă tot au ajuns în fața procurorilor, și-or fi zis oamenii să nu facă mai multe drumuri și să rezolve cam tot ce mai e de rezolvat prin partid dintr-o bucată.
Bucurie mai mare nici că ar fi putut cineva să facă procurorilor DNA. Asemeni armăsarilor din poveste, mârțoagele pline de răni și mucegai de prin grajdurile anticorupției și-au dat cu jăratec pe la botic, s-au scuturat de câteva ori până au căpătat față umană și au început să rânjească profund la gândul că epocile bune în care târâiau politicieni prin fața camerelor de filmat s-au întors, în sfârșit. Mai ales că, umblă vorba, procentele prea avântate ale PSD au început să-i dea fiori președintelui, care n-ar avea nimic împotrivă să se aplice metodele tradiționale aplicate atunci când PSD stătea prea bine în sondaje: descătușarea procurorilor și deșteptarea corurilor de interpreți anticorupție.
Problemele, însă, sunt ceva mai numeroase. În primul rând, tactica n-a mers cum trebuie nici măcar o singură dată. A mers la prezidențiale și la europarlamentare, dar acolo unde conta, la alegerile parlamentare, metoda „procurorul“ a fost un eșec total. În al doilea rând, țintele sunt cam șubrede, deocamdată. Un Chesnoiu sau chiar și un Daea, plimbat și el pe la DNA zilele trecute, sunt importanți pentru găștile interne din PSD și mai puțin pentru alegători. În timp ce un trofeu precum Costel Alexe ar da bine și în cabana de schi a președintelui călător.
Să stăm liniștiți, însă, în fața televizoarelor și să ne aprovizionăm cu cele necesare pentru un spectacol de durată. Mai sunt doi ani până la alegerile de toate felurile, iar dacă nu apare cineva cu o idee nouă, vom avea breaking-news-uri cu arestări și săltări de-acasă de politicieni mai des decât am avut vreodată până acum.
Un Cadou pentru toti cei din ministerul justitiei ministerul public administratia penitenciarelor,
judecatori,procurori,avocati,grefieri,aprozi,gradati cati si pentru toate rudele de sange ale celor mentionati
Cancer – Death Shall Rise (Full Album) 1991
Poate ca, daca punem impreuna si initialele U, S si R, ne-aducem aminte si de dosarul unei doamne ce umbla cu sacu’ de voturi prin targ. E drept ca n-au trecut decat aproape doi ani, inregistrarea video nu se pune, iar politia n-a terminat inca de numarat hartiile. Intre timp, se mai pensioneaza si cate-un procuror cu sanatatea subrezita de-atata suparare.